Educația are un rol vital în devenirea copilului ca adult. Familia este primul educator al copilului, punându-se bazele educației, apoi aceasta realizându-se prin școală și prin societate. Cele trei ar trebui să conlucreze pentru o formare frumoasă și durabilă.
Expresia „cei 7 ani de acasă” face referire la primele lecții de comportament, valori și respect pe care un copil ar trebui să le primească acasă, în familie, în primii ani de viață. „7 ani de acasă” = baza educației și formării caracterului.
„Educația este ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ceea ce ai învățat la școală” – Albert Einstein
Familia are un rol important în educația copiilor, fiind primul grup din care acesta face parte. Are o mare influență în dezvoltarea acestora, părinții reprezentând modele în viața copiilor, învățându-i cum să comunice, să relaționeze, să își dezvolte stima de sine. Educația în familie se referă și la modul de comportament și relaționare cu alte persoane. Această formă de educație este foarte importantă, deoarece părinții și familia sunt primele și cele mai importante influențe în viața copiilor lor.
Educația în familie poate avea și influențe negative asupra copiilor, factori ar fi stresul, problemele financiare sau de sănătate ale părinților, abuzul, neglijarea, lipsa de comunicare, consumul de alcool sau conflictul conjugal. Acești factori pot afecta grav educația copilului și pot avea un impact negativ asupra dezvoltării sale. Este important ca părinții să fie conștienți de acești factori și să încerce să găsească soluții pentru a depăși problemele care ar afecta educația copilului.
În viața cotidiană, lipsa celor șapte ani de acasă este un factor important, deoarece copiii care nu învață empatia, respectul, acceptarea celuilalt ca fiind diferit de la vârstă fragedă pot deveni, mai târziu adolescenți sau adulți predispuși la comportamente violente.
Deși educația în familie este primordială, școala are si ea importanța ei, creând punte de legătură între familie și comunitate. Această expresie fiind adânc înrădăcinată atât în cultura, cât și în școala românească, face referire la educația de bază, fundația caracterului și comportamentului unui copil, viitor adult.
Această etapă a celor 7 ani de acasă nu se termină/ încheie odată cu această vârstă. Ea continuă începând cu prima zi de școală, continuând pe tot parcursul anilor de școală.
Școala nu este doar o instituție în care se face un transfer de cunoștințe din creierul cadrului didactic și al manualului, în creierul și pe caietele elevului. Școala este cu mult mai mult. Școala este locul în care se poate face un transfer atât de cunoștințe, cât și de valori culturale, comportamentale și mai ales de caracter. Acestea îl vor defini pe copil și îl vor ajuta să devină un membru de valoare al comunității, nu o piesă neterminată, sau un rebut social. Formarea de calitate a copilului nu se va materializa numai dacă vor exista relații strânse, continue și autentice între școală, familie și comunitate.
Copilul, proaspăt venit din sânul familiei, trebuie să se acomodeze cu colegii, cu noul/ noii profesori, să învețe să relaționeze cu cei din jur, să se adapteze și să învețe să comunice cu ceilalți, scopul pe termen lung fiind formarea elevului ca viitor cetățean responsabil și integrarea lui în societate.
Școala prin cadrele didactice și printr-o serie întreagă de activități educative, este menită să îl ajute pe copil să facă această tranziție deloc ușoară. Nici grădinița, nici școala nu pot înlocui impactul și rolul pe care îl are familia în formarea valorilor copilului și integrarea lui în societate. Pentru o bună dezvoltare a elevului, între școală și familie trebuie să existe o permanentă relație de comunicare, în respect și în armonie, pentru că , în final ambele au ca scop formarea și dezvoltarea echilibrată, armonioasă și sănătoasă a copilului, precum și pregătirea lui ca membru al comunității.
Școala și familia sunt amândouă autorități cu care copilul relaționează încă din primii ani ai vieții, dar acestea îl educă și îl pregătesc pe copil, printre altele și pentru relația sa cu societatea sau cu autoritățile cu care va lucra în viitor.
Părinții ar trebui să aibă o comunicare deosebită și transparentă cu profesorii copiilor lor pentru a putea afla mai multe despre progresul acestora și pentru a putea interveni în cazul în care apare o problemă, ar trebui să participe la întâlniri cu părinții organizate de școală pentru a afla mai multe despre modul în care copiii lor se descurcă la școală și pentru a discuta cu profesorii despre orice probleme care pot fi întâmpinate. De asemenea, este important ca părinții să-și încurajeze copiii să-și facă temele și să studieze regulat, să ofere sprijinul necesar în acest sens. Alegerea unei școli care se potrivește cu nevoile și interesele copiilor lor este fără îndoială un pas extrem de important. Este datoria părinților să-și încurajeze copiii să aibă un stil de viață sănătos, incluziv o dietă echilibrată, exerciții fizice și somn adecvat, astfel încât să poate fi mai bine pregătit pentru a învăța la școală.
La rândul ei, alături de familie și școală, comunitatea are un mare impact în integrarea copilului în societate. Impactul poate fi pozitiv dar poate fi și negativ. Totuși, copilul care este implicat în activități comunitare și social educative, va avea mai mari șanse de integrare sănătoasă în societate. In acest domeniu, atât școala, cât și familia trebuie să conlucreze pentru a ajuta copilul în formare să ia contact pozitiv cu comunitate și să se lase asimilat de aceasta, fără a-i fi afectată personalitatea și dezvoltarea individuală.
Când vorbim despre comunitate și cei 7 ani de acasă, vorbim despre faptul că în comunitate se reflectă ceea ce copilul a învățat acasă. Un copil bine crescut contribuie pozitiv la comunitate, simbolizând o participare activă la primele lecții de comportament, respect și bun simț.
O comunitate sănătoasă este formată din oameni care știu să asculte, să respecte, să ajute și să colaboreze. Este necesar să existe un echilibru și o colaborare continuă între aceste trei mari ramuri: școala, familia și comunitatea. Adevărata educație intelectuală și dezvoltarea personală nu se încheie la nici o vârstă, ci ea continuă pe tot parcursul vieții.
În concluzie, „cei 7 ani de acasă” nu sunt doar o expresie, ci reprezintă plămădeala pe care se construiește întreaga personalitate a unui om. O educație bazată pe respect, comunicare, atitudine pozitivă, empatie, este un scut împotriva violenței, ducând la construirea unei societăți echilibrate și pașnice.
Bibliografie
1. Cucoș C.-Educația. Reîntemeieri, dinamici, prefigurări, Editura Polirom, Iași, 2017
2. Scurtu L-Relația școală-familie-societate În Răsunetul online rasunetul.ro/relatia-scoala-familie-societate, 2016