Evaluarea corectă este un proces foarte important, însă dificil de realizat. Însuși cuvântul corect determină raportarea la o întreagă serie de aspecte legate de evaluare, cum ar fi: obiectivitate, utilitate, pertinență sau exhaustivitate. Astfel, statutul de evaluator atrage după sine o foarte mare responsabilitate, precum şi utilizarea corectă a unei serii de metode de evaluare tradiţionale şi moderne, precum şi adaptarea acestora la nevoile şi nivelul fiecărui elev în parte.
Un bun evaluator trebuie să aibă un control permanent asupra informațiilor din conținuturile obiectului de învățământ la care face o evaluare, fiind mereu la curent cu noutăţile din domeniul respectiv şi comportându-se ca un bun profesionist, dedicat muncii sale şi capabil să elaboreze cele mai potrivite strategii de evaluare, fătă a distorsiona rezultatele.
O altă calitate pe care trebuie să o aibă profesorii evaluatori este empatia faţă de cei pe care îi evaluează, câştigând încrederea acestora şi înţelegându-i dacă întâmpină anumite dificultăţi, convingându-şi elevii că evaluarea nu este o pedeapsă, ci o acţiune educaţională foarte importantă, cu multiple funcţii şi scopuri.
Nu în ultimul rând, un profesor trebuie să fie obiectiv şi să lase la o parte orgoliile personale, deoarece doar astfel va putea fi bun în activitatea sa evaluativă.
Totodată, calitatea de profesor evaluator atrage după sine respectarea unor principii de etică, după cum urmează:
- Echitatea constă în faptul că un evaluator nu poate fi părtinitor şi nu are voie să defavorizeze un elev în favoarea altuia, din motive arbitrare, interese personale sau opinii proprii greşite. Astfel, toți elevii evaluați trebuie să aibă o importanță egală pentru profesorul care realizează evaluarea.
- Raportarea rezultatelor elevilor la obiectivele de evaluare prestabilite și aprecierea în funcție de nivelurile în care ele au fost atinse de evaluați, evitându-se evaluările arbitrare, fără justificări în obiectivele evaluării.
- Transparența constă în faptul că evaluatorul trebuie să pună la dispoziția elevilor evaluați obiectivele evaluării și planul de evaluare pe baza cărora se vor întocmi și aplica probele de evaluare.
- Discreția presupune ca evaluatorul să nu divulge elevilor elemente legate de conținutul probelor de evaluare, care să favorizeze direct rezolvarea sarcinilor.
- Nu în ultimul rând, în notare, evaluatorul va acorda o valoare cantitativă proporțională cu dificultatea fiecărui item, evitând punctajele prea mari pentru cerințele foarte ușor de realizat.
În concluzie, sarcina unui profesor nu este niciodată ușoară când vine vorba de evaluarea corectă şi obiectivă a elevilor, deoarece pot interveni o serie de factori, ce pot influența realizarea acestui act. Dar stă în puterea fiecărui profesor, să îşi facă datoria cât mai bine şi să fie în primul rând uman, in notarea elevilor.