Ne întrebăm adeseori de ce unii elevi nu învață, de ce nu se adaptează la cerințele școlare și încercăm prin diferite mijloace să găsim soluții, să luăm măsuri pentru a-i ajuta să depășească problemele întâmpinate.
Ca să putem realiza lucrul acesta trebuie să depistăm din timp cauzele ce pot produce eșecul școlar – din nefericire, ele sunt multiple.
În opinia mea, primele probleme apar datorită părinților. Unii dintre aceștia nu urmăresc progresul școlar al copiilor, fiind ocupați cu serviciul sau sunt plecați în străinătate, ori fac parte din familii în care există conflicte sau sunt dezorganizate, fie nu sunt interesați îndeajuns de procesul învățării, toate acestea având influență negativă asupra activității școlare.
Important este ca atunci când copiii vin la școală să completăm fișa de caracterizare psihopedagogică, începând cu clasa pregătitoare, fiind insuficient să ne limităm doar la aceasta, ci continuu să observăm, să notăm aspectele observate astfel încât să evităm eșecul școlar. Acesta se manifestă de regulă prin rezultate școlare slabe, inadaptarea la activitatea instructiv-educativă, absenteism sau chiar abandon școlar.
Datoria noastră, a învățătorilor, este aceea ca în urma problemelor identificate să luăm măsurile necesare pentru combaterea eșecului școlar, nefiind îndeajuns doar inventarierea lor. În primul rând, putem discuta cu părinții în cadrul ședințelor, lectoratelor, pe baza acestei teme, însă cu părinții în cauză,vorbim individual, pentru a nu se simți stânjeniți. De fapt, tot ce descoperim despre un anumit copil, nu trebuie să dezvăluim problemele, pentru că nu vom face altceva decât să le adâncim, părinții pot refuza ajutorul, copilul se interiorizează, etc.
De asemenea, putem organiza diferite activități cu părinți și copiii care întâmpină probleme, ca aceștia să învețe să coopereze, să se ajute, fiind un bun prilej de a le oferi afecțiune, apreciere și atenție acestora.
În ceea ce privește activitatea școlară trebuie să realizăm o proiectare diferențiată, adaptată la nevoile elevilor și la clasă, la fel ne vom baza pe lucrul diferențiat, astfel încât treptat să ajungă și elevii problematici să realizeze obiectivele propuse.
Când mă refer la aspectele diferențiate, nu înseamnă că școlarii respectivi vor fi marginalizați, din contră, ei trebuie stimulați și încurajați să participe la ore, trebuie integrați în grupurile de copii, comunicarea învățător-elev, fiind și ea un factor important. Este nevoie de un ton cald, de tact pedagogic și multă răbdare.
Însă, dacă prin tot ce mi-am propus, realizez că nu am făcut progrese semnificative cu elevii respectivi, voi apela și la un specialist, în funcție de problemele pe care le au. Din nefericire mulți părinți refuză acest ajutor, la rândul său și copilul, fapt pentru care eșecul școlar este greu de a fi combătut.
În concluzie, consider totuși că insistând asupra celor prezentate mai sus, în mare măsură putem evita eșecul școlar sau cel puțin să nu se manifeste la nivel înalt.
Bibliografie:
Eșecul școlar, Silvia Maria Carțiș, Editura Pastel Brașov, 2008.