Caracterul formativ al lecțiilor de limba și literatura română

Prin intermediul lecțiilor de limba și literatura română, dar mai ales prin intermediul lecturii în mod special, cunoașterea lumii devine posibilă. Fie că ne referim la cunoașterea lumii materiale, la societăți, tipologii umane, psihologii, fapte, experiențe sau relații interumane, acestea fac din cunoaștere nu un scop în sine, ci un mijloc de promovare umană, o indispensabilă inițiere în omenesc.

Literatura este refugiul către o lume fantastică, în care orice este posibil. Este acel loc în care eroii operelor pe care le citim sunt ceea ce poate ne-am dori să devenim dacă am îndrăzni puțin, o lume plină de frumusețe în care putem evada în fiecare zi câte puțin, pentru a putea visa. Lectura, în sine, reprezintă o formă de comunicare, dar și un schimb propus de opera scrisă, o interacțiune dinamică între cititor și text.

Pe lângă cele menționate, referitor la ceea ce poate reprezenta literatura pentru fiecare dintre noi, ca profesori de limba și literatura română suntem interesați să formăm la elevi un stil de muncă independent, deprinderea de scriere și exprimare corectă, cultivarea sensibilității, puterea de sinteză, lărgirea orizontului de cunoștințe, iar aceste lucruri pot fi realizate doar cu ajutorul operelor literare.

Una dintre variatele modalități de însușire a deprinderilor de exprimare orală și scrisă este reprezentată de tehnica redactării rezumatelor. Aceasta joacă un rol de seamă în disciplinarea gândirii, la folosirea judicioasă a resurselor lexicale, sintactice și stilistice ale limbii române impuse de conținutul mesajului în vederea realizării unei scrieri precise și corecte. Formarea capacității de a reda în cuvinte puține conținutul unui text de diferite dimensiuni este un proces îndelungat ce se desfășoară în diferite etape: reducerea unor propoziții dezvoltate (acest exercițiu este necesar pentru a dezvolta competențele necesare formulării aceluiași conținut în mai multe variante); contragerea (reducerea numărului de propoziții dintr-o frază prin transformarea unei propoziții într-o parte de propoziție); alcătuirea rezumatului unui text narativ de mică întindere și de dificultate medie.

Trebuie să precizăm elevilor să nu confunde rezumatul cu planul simplu sau dezvoltat de idei, rezumatul fiind o compunere clară, logică și bine organizată. Este important ca elevii să conștientizeze faptul că în redactare, aceștia trebuie să facă un efort de prelucrare a gândirii fără să se apeleze la expresii ale autorului lucrării.

Un rol important îl dețin și compunerile școlare care contribuie la dezvoltarea vocabularului elevilor și care duc la o exprimare corectă și nuanțată a acestora. Compunerile pot fi realizate după diverse texte literare și care pot urmări diferite aspecte sau pot fi libere, însă un caracter formativ au în special orele de compuneri de sinteză.

Desigur că literatura presupune existența celor două instanțe inseparabile: scriitorul și cititorul, însă actul lecturii conștiente este o opțiune personală și voluntară a celui de-al doilea: „Citindu-se pe sine, cititorul face anumite selecții în material, regăsește anumite teme ale vieții, conștiinței, interiorității, chiar dacă nu sunt în text. Există goluri în text care îi permit să să-și regăsească propriile teme existențiale. Atunci lectura se îmbogățește.“ (Matei Călinescu)

Profesorul de limba și literatura română trebuie să-i determine pe elevi să se îndrepte spre lectură fără ca aceștia să se simtă constrânși, iar în acest scop, acesta poate utiliza o gamă largă de metode moderne, care transformă lectura fie într-un joc, fie într-un puzzle sau chiar într-un labirint. Dintre metodele care urmăresc reacțiile cititorului menționăm: impresii la prima lectură, scrierea liberă (freewriting), tehnica elementară de declanșare a creativității elevilor, care aștern pe foaie gânduri și impresii provocate de text în urma primului contact cu acesta, agenda cu notițe paralele, care urmărește reacția cititorului  într-o etapă postlectorală, agenda în trei părți, strategie ce contribuie efectiv la dezvoltarea deprinderilor de lectură conștientă și care dezvoltă deprinderile de muncă intelectuală ale elevilor, precum și deprinderile de a-și analiza propria experiență de învățare. Angajarea elevului în lectură presupune „activarea unor structuri cognitive și afective complexe și desfășurarea unor procese diverse; ele se întind  de la recunoașterea cuvântului sau selectarea ideii centrale a unei fraze, până la configurarea sensului global“ (Alina Pamfil).

Prin funcția cognitivă și prin valorile morale pe care le promovează, lecțiile de limba și literatura română contribuie la îmbogățirea experienței de viață a elevilor, la formarea și dezvoltarea sentimentelor și convingerilor morale, stimulează aptitudinile și activitatea creatoare, formează gustul pentru citit, pentru valorile artistice, contribuind în același timp la dezvoltarea vocabularului acestora.

Bibliografie:
1. Călinescu, Matei, A citi, a reciti. Către o poetică a (re)lecturii, Editura Polirom, Iași, 2003, p. 79.
2. Pamfil, Alina, Limba și literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Editura Paralela 45, București, 2002, p. 28.

 

Accesări: 130

Articole asemănătoare