Cântecul este o compoziție muzicală obținută din îmbinarea perfectă a muzicii cu o compoziție literară în versuri. Melodia reprezintă partea cea mai importantă din cântec, ea fiind înțeleasă în toate colțurile lumii ca un limbaj universal pentru întreaga omenire. Cântecul este la îndemâna copilului, înaintea cuvântului, acesta își exersează vocea prin gângurit, însoțit de bătăi din palme la toate cântecele îndrăgite de el.
Copilul învață prin imitare și astfel, acesta imită tot ce aude în jurul său, sunete produse în mediul înconjurător: șuieratul vântului, zgomotul ploii, claxonul mașinilor, sunetul trenului și toate onomatopeele produse de viețuitoarele pământului. Imită pe cei din jurul său felul lor de a cânta și își însoțește jocul, relaxarea cu melodii auzite sau improvizate de ei.
Numirea cântecului ca principalul mijloc de realizare a educației muzicale reiese din importanța pe care o are în formarea deprinderilor muzicale, precum și din contribuția sa însemnată în realizarea educației estetice, intelectuale, patriotice și moral –civică a copiilor.
În activitățile de cânt, preșcolarii sunt familiarizați de timpuriu să asculte muzică, să manifeste interes pentru ea, li se formează unele priceperi și deprinderi elementare de a cânta în colectiv și individual, li se dezvoltă vocea și auzul muzical, simțul melodic, precum și cel ritmic.
Cadrul didactic trebuie să acorde o atenție deosebită în selecționarea cântecelor ce vor fi învățate cu preșcolarii. Cântecul selecționat trebuie să îndeplinească anumite condiții: să fie accesibil, estetic, educativ. Din punct de vedere ritmico-intonațional, cântecul trebuie să respecte particularitățile vocal-auditive ale copiilor, trebuie să fie pe măsura de înțelegere și execuție a copiilor. Ritmul să nu fie prea greoi iar intervalele ritmice să cuprindă salturi firești, nici prea mari, nici prea mici, care să pot fi sesizate și chiar intonate de copii. Cântecul trebuie să fie creat artistic ca să ajungă la sufletul copilului, să-l emoționeze, formându-i astfel sentimente estetice puternice și durabile.
Programa preșcolară stabilește, în funcție de particularitățile de vârstă, învățarea unui anumit număr de cântece, potrivit fiecărei grupe de vârstă în parte. La grupa mică se prevede un număr aproximativ de 8 cântece, cu o întindere de 2-6 sunete, pentru grupa mijlocie se recomandă aproximativ 9 cântece, cu o întindere de 4-6 sunete, iar pentru grupa mare se prevăd circa 10 cântece, cu o întindere de 5-7 sunete.
Materialul muzical folosit în grădiniță cuprinde cântece cu un conținut foarte variat. O parte a pieselor muzicale reflectă întâmplări și fapte din viața copiilor („Eu voi fi mâine şcolar”, „Suntem micii meşteri mari” etc.). O altă parte din cântece vorbesc despre patrie, despre sărbători ale poporului nostru, despre diferite aspecte de muncă („Sunt român”, „Brutarii”, „Tot ce e pe lume”), care contribuie la dezvoltarea dragostei pentru muncă, pentru oamenii harnici.
În grădiniță sunt învățate și cântece din folclorul copiilor, familiarizându-se, de timpuriu, cu creația populară. Enumerăm din această categorie următoarele cântece: „Mămăruță”, „Avion cu motor”, „La moară” etc.
Alte cântece care se predau preșcolarilor se referă la diferite fenomene din natură („Ploaia”, de C. Mareș, „Ninge, ninge”, de V. Voiculescu) sau la diferite întâmplări din mediul înconjurător, apropiate înțelegerii lor. Alte cântece au ca tema animalele și obiceiurile acestora („Cucul”, „Ursulețul”, „Vulpea și gâsca”).
La grupa mică, sunt recomandate cântece cu o mișcare lentă, al căror text face apel la reprezentările cele mai vii ale copiilor și la trăirile lor de fiecare zi. La grupa mare, conținutul cântecelor se îmbogățesc, melodiile sunt mai vioaie, cu un ritm bine marcat.
Educația muzicală din grădiniță se desfășoară în etapa oral-intuitivă în care cântecele se învață după auz asigurându-se astfel fundamentele senzoriale, fizice și afective. Cântecele pot fi utilizate în toate momentele zilei, în activitățile de educație muzicală, în activitățile liber alese, în tranziții, ca secvență dintr-o activitate de educarea limbajului, matematica, cunoașterea mediului etc., combătând cu succes monotonia instalată și creând bună dispoziție în rândul preșcolarilor.
Cântecul este, așadar, creația ce se încadrează cel mai bine în universul copilăriei și reprezintă mijlocul principal de realizare a educației muzicale în grădiniță.
Bibliografie
1. Dolgoșev, Maria, Marinescu, Elisabeta, 1966, Educaţia muzicală în grădiniţa de copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
2. Palade, Laurențiu, Palade, Corina, 2008, Educație muzicală (ghid metodic pentru învățământul preșcolar și primar), Editura Taida.