Calitatea educaţiei este ansamblul de caracteristici ale unui program de studiu şi ale furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite aşteptările beneficiarilor, precum şi standardele de calitate.
În asigurarea calităţii trebuie avute în vedere planificarea şi realizarea efectivă a rezultatelor aşteptate ale învăţării, monitorizarea rezultatelor, evaluarea internă a rezultatelor şi evaluarea externă a rezultatelor.
Calitatea educaţiei este asigurată de către toti cei implicați în proces – cadre didactice, elevi, părinţi, conducerea şcolii, inspectorate şcolare judeţene și Agenţia Română pentru Asiguarea Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (ARACIP), care are rolul de evaluare externă a calităţii educaţiei.
În continuare, mă voi referi la formarea continuă a cadrelor didactice. Perfecţionarea cadrelor didactice reprezintă o activitate cu conţinut pedagogic şi social proiectată, realizată şi dezvoltată în cadrul sistemului de învăţământ, cu funcţie managerială de reglare-autoreglare continuă a procesului de învățământ, la toate nivelurile sale de referinţă (funcţional-structural-operaţional).
La nivel funcţional, perfecţionarea personalului didactic vizează stimularea capacităţilor pedagogice şi sociale de convertire a finalităţilor educației în obiective angajate în cadrul procesului de învăţămînt, în mediul şcolar şi extraşcolar. La nivel structural, perfecţionarea personalului didactic vizează stimularea capacităţilor pedagogice şi sociale de valorificare deplină a tuturor resurselor pedagogice (informaţionale, umane, didactico-materiale, financiare) existente la nivel de sistem şi de proces. La nivel operaţional, perfecţionarea personalului didactic vizează stimularea capacităţilor pedagogice şi sociale de proiectare, realizare, dezvoltare şi finalizare a activităţilor specifice procesului de învăţămînt, în condiţii optime, corespunzător contextului intern şi extern existent, pe termen scurt, mediu şi lung.
Conceptul de formare continuă defineşte liniile pedagogice esenţiale pentru activitatea de perfecţionare a cadrelor didactice, prin consolidarea reformelor deja întreprinse şi reevaluarea priorităţilor într o societate bazată pe tehnologii avansate. Formarea continuă răspunde la aceste evoluţii şi la problemele lor integrabile în contextul mai larg al educaţiei permanente. Formarea continuă are două funcţii generale:
a) perfecţionarea şi înnoirea practicilor profesionale prin “actualizarea cunoştinţelor însuşite în timpul formării iniţiale”;
b) completarea formării iniţiale, inclusiv prin “schimbarea eventuală a orien¬tării profesionale, cu noi competenţe sancţionate prin diplome”.
Obiectivele activităţii de perfecţionare a cadrelor didactice pot fi definite la nivel general şi specific, fiind exprimate în termeni de formare continuă, domeniu în care există un anumit consens în cadrul sistemelor de învăţămînt din ţările dezvoltate. Taxonomia rezultată include trei obiective generale:
1) dezvoltarea personală şi socioprofesională a cadrului didactic prin actualizarea competenţelor de bază , însuşirea de noi competenţe, aplicarea competenţelor de bază la nivelul didacticii specialităţii, iniţierea în utilizarea unor noi strategii, metode, mijloace de predare-învăţare-evaluare;
2) ameliorarea sistemului de formare continuă, ofertă de cursuri, practici pedagogice prin favorizarea interdisciplinarităţii pe fondul valorificării conceptelor de bază, stimularea cercetării pedagogice/ inovaţiei la nivel individual şi în grup, aplicarea paradigmelor educaţionale la nivelul şcolii şi al clasei, dezvoltarea comportamentelor psihosociale necesare managementului resurselor umane;
3) cunoaşterea mediului pedagogic şi social prin favorizarea relaţiilor şcolii cu diferiţi agenţi sociali, raportarea sistemului de învăţămînt la problematica socio-economică, adaptarea la schimbările socio-culturale specifice societăţii postindustriale/ informatizate, studierea factorilor psihosociali care influenţează comportamentele elevilor.
Conţinutul activităţilor de perfecţionare a cadrelor didactice, corespunzător obiectivelor prezentate, include programe (post)universitare de: pedagogie generală, didactica specialităţii/ metodica predării, teoria curriculumului, management şcolar, formare avansată la disciplinele de specialitate.
Evoluţia activităţii de perfecţionare a cadrelor didactice are loc pe circuitul metodologic: formare iniţială – formare continuă – autoformare. Sistemele (post)moderne de învățământ accentuează continuitatea celor trei secvenţe de instruire permanentă congruente la nivel de politică a educaţiei. Formarea iniţială, organizată la nivel universitar pentru toate categoriile de cadre didactice, are un caracter mai deschis, „asociind la competenţa disciplinei o pregătire pentru întîlnirea cu copii şi adolescenţii, inclusiv cu cei aflaţi în mare dificultate şcolară”. Formarea continuă urmăreşte perfecţionarea practicii pedagogice. Autoformarea apare astfel ca o consecinţă a sistemului de formare (iniţială-continuă), expresie a transformărilor inovatoare promovate în cadrul procesului de învățământ, a cercetărilor pedagogice finalizate la nivelul practicii didactice, a normelor sociale.
Activitatea de perfecţionare a cadrelor didactice evoluează în două contexte complementare:
a) la nivelul şcolii
b) la nivelul unor relaţii de parteneriat ca răspuns la un ansamblu de cereri sociale.
Dintre cele mai utilizate forme de perfecționare a personalului didactic se pot menționa:
- Activități metodico-științifice și psihopedagogice realizate în cadrul comisiilor metodice;
- Sesiuni de comunicări științifice, simpozioane, schimburi de experiență;
- Cursuri de perfecționare a pregătirii pentru obținerea gradelor didactice;
- Stagii de formare științifică de specialitate;
- Masterat, cursuri postuniversitare, doctorat.
O altă formă de perfecționare extrem de importantă este perfecționarea prin grade didactice. Aceste grade didactice sunt:
-gradul definitiv
-gradul didactic II
-gradul didactic I
De regulă, obţinerea acestor grade didactice conduce la obținerea unor rezultate mai bune în activitatea didactică.
În concluzie pot spune că pentru o bună calitate a învăţământului cadrele didactice trebuie să se preocupe continuu în a-şi îmbunătăţi prestaţia la ore prin participarea la activităţi de perfecţionare. De asemenea, participarea la activităţi de formare continuă trebuie sa fie valorificată prin activităţi demonstrative .
Repere bibliografice:
Iosifescu,Ș.(coord.)-Management educațional pentru instituțile de învăţământ, Tipogrup Press, București, 2001
Molan,V.-Management școlar, CREDIS, București, 2004.
Zaharia, D., Ghiorghi Iorga, L.Sibișeanu- Ghidul practic al directorului unității de învăţământ preuniversitar, Ed.Paralela 45, Pitești, 2005.