Bullying-ul reprezintă una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă elevii în școlile din România. De la glume aparent inofensive până la forme de agresiune psihologică și fizică, acest fenomen afectează starea emoțională, rezultatele școlare și chiar viitorul copiilor. În ciuda unor măsuri legislative și inițiative punctuale, bullying-ul rămâne o realitate dureroasă în multe unități de învățământ. Acest studiu de caz analizează o situație reală întâlnită într-o școală din mediul rural și propune un set de soluții practice și durabile.
Ce simt elevii care sunt victime ale bullying-ului?
Elevii care sunt hărțuiți trăiesc zilnic cu frica de a merge la școală. Simt rușine, vinovăție, singurătate și neputință. Mulți dintre ei își pierd încrederea în propria valoare și ajung să se considere responsabili pentru ceea ce li se întâmplă. Pot apărea crize de plâns, retragere socială, insomnie, scădere a apetitului, dureri de cap sau de stomac fără cauze medicale evidente. În unele cazuri, copilul își dorește să se mute de la școală sau evită să vorbească despre ce trăiește, ceea ce face dificilă intervenția timpurie.
Cum își dau seama părinții că copilul suferă de bullying?
Părinții trebuie să fie atenți la schimbările bruște de comportament: copilul devine retras, nu mai dorește să meargă la școală, are scăderi în performanța școlară sau își pierde interesul pentru activitățile preferate. Alte semne includ: obiecte personale deteriorate sau lipsă, vânătăi inexplicabile, cererea insistentă de a sta acasă, tulburări de somn sau alimentație. De asemenea, un copil victimizat poate deveni brusc dependent de prezența părintelui sau poate refuza să vorbească despre viața de la școală.
Cum pot părinții să gestioneze conflictele și bullying-ul?
Primul pas este ascultarea activă și fără judecată. Copilul trebuie să simtă că este sprijinit și înțeles. Părinții nu trebuie să-l forțeze să povestească, ci să creeze un climat de siguranță. Este important ca părintele să nu minimalizeze situația și să nu recomande copilului „să ignore” sau „să răspundă cu aceeași monedă”. În schimb, se poate discuta cu dirigintele, consilierul școlar sau conducerea școlii pentru a identifica pașii următori. În cazurile mai grave, se poate apela la un psiholog sau mediator educațional. Colaborarea dintre familie și școală este esențială pentru rezolvarea eficientă a conflictului.
Studiu de caz
Într-o școală gimnazială cu 180 de elevi, situată într-o comunitate cu venituri reduse, un grup de elevi din clasa a VII-a a început să-l izoleze pe un coleg nou-venit. Îi ascundeau ghiozdanul, îi rupeau caietele, îl porecleau constant și îl excludeau din jocuri și activități. Profesorii observaseră modificări de comportament – elevul devenise retras, evita contactul vizual și absenta frecvent. Familia a raportat episoade de insomnie și stări de anxietate. Abia după ce mama copilului a depus o sesizare oficială la director, școala a început să intervină.
Consecințele bullying-ului
- Emoționale: copii hărțuiți ajung să sufere de anxietate, depresie, stimă de sine scăzută și, în cazuri extreme, idei suicidare.
- Școlare: performanțele scad semnificativ, apar absenteismul, lipsa de implicare și chiar abandonul școlar.
- Sociale: victimele bullying-ului se izolează, dezvoltă dificultăți de relaționare și pot perpetua cercul violenței ca agresori în viitor.
Cum remediem?
Intervenții eficiente:
1. Formarea cadrelor didactice: Profesorii trebuie să fie pregătiți să recunoască semnele bullying-ului și să intervină prompt.
2. Crearea unui climat școlar sigur: Școlile trebuie să implementeze politici clare anti-bullying, cunoscute de toți actorii implicați – elevi, părinți, profesori.
3. Consilierea psihologică: Psihologii pot lucra cu victimele, cu agresorii și cu grupurile de elevi pentru a reconstrui relațiile.
4. Implicarea părinților: Familiile trebuie informate și implicate activ.
5. Educație emoțională: Orele de consiliere pot include teme despre empatie, comunicare, autocunoaștere și toleranță. Exemplu de bună practică
În urma incidentului din școala prezentată, conducerea a organizat o săptămână tematică sub titlul „Fără bullying în școala noastră”.
Activitățile au inclus: concursuri de postere și eseuri despre respect și prietenie; cercuri de discuție moderate de consilierul școlar; jocuri de rol; sesiuni cu părinții și profesorii. În doar câteva luni, climatul școlar s-a îmbunătățit, iar elevii au început să manifeste mai multă empatie. Copilul victimizat a fost sprijinit psihologic și reintegrat.
Știați că?
- Conform unui raport Salvați Copiii (2022), 1 din 4 elevi din România este victimă a bullying-ului în mod frecvent.
- Cele mai răspândite forme sunt: umilirea în public, excluderea socială și poreclele jignitoare.
- În 2020, România a adoptat Legea nr. 221/2019 privind combaterea bullying-ului.
- Agresorii sunt adesea și ei victime ale violenței sau ale lipsei de atenție.
Concluzie
Bullying-ul nu este un fenomen izolat, ci o problemă sistemică ce necesită intervenții integrate, colaborative și susținute. Doar prin formare, prevenție, implicare activă și empatie putem transforma școlile din România în spații sigure pentru toți copiii. Tăcerea nu este o soluție. Acțiunea este.