Pentru ca activitățile de stimulare a creativității să ducă la performanță, este necesară cunoașterea piedicilor, adică a blocajelor pe care creativitatea le poate întâmpină. Aceste blocaje constituie piedici în exprimarea liberă a principiilor, valorilor omului în raport cu diferite roluri sociale pe care acesta le are.
Sidney Shore (cf. Jaoui, 1990) a identificat trei tipuri de blocaje ale creativității:
- culturale
- emoționale
- perceptive
Unul dintre blocajele culturale ar fi conformismul, care se referă la dorința oamenilor ca toți cetățenii să se poarte și să gândească la fel. Acesta împiedică creativitatea prin alinierea la aceleși dogme, cei care gândesc altfel fiind priviți de cei din jur cu suspiciune și în consecință, persoanele creative sunt demoralizate, demotivate, au slaba capacitate de a transforma sau modifica idei, tendința de a reacționa conform principiului “totul” sau “nimic”.
A. Toynbee (1964) reproșează societății că îi consideră outsider-i pe indivizii creativi care nu gândesc conformist. De exemplu, accentul pus în școala pe reproducere, sancționarea curajului de a pune întrebări incomode conduc la cultivarea comportamentelor conformiste.
Ieșirea de sub conformism lasă persoana să se exprime liber conform propriilor sale păreri.
Blocajele de tip emoțional apar deoarece factorii afectivi au o influență importantă (Cosmovici, 1998) și se referă la diferite temeri ale individului, teama de eşec, de a nu comite o greșală, descurajarea, dificultatea de a schimba modul de gândire, dependent excesivă față de opiniile celorlați, tendința exagerată de a-i întrece pe ceilalți, graba de a accepta prima idee. Foarte mulţi oameni, fie în lipsa propriilor opinii, fie din frica de a avea idei, devin dependenţi de ideile şi opiniile altora. În grupuri de obicei se resimte teama, ca ideea lansată să nu fie la înălţime sau să nu fie exagerată în context, având aceste temeri, indivizii preferă să asculte și să le dea credit colegilor care au curajul să afirme idei.
Blocajele de tip perceptiv se referă la incapacitatea individului de a distinge între cauza și efect, dificultatea de a defini o problemă, de a diferenția între fapte și probleme, incapacitatea de a defini lucrurile, credința negativă “Nu sunt creativ”.
Blocajele au fost clasate în mai multe categorii, o astfel de clasificare a fost făcută de A. Stoica- Constantin în 1997, preluată de I. Ştefan în 1999:
- factori cognitiv- operaţionali, reprezentaţi de slaba sensibilitate la nou, stil cognitiv extrem, conformism intelectual, fixitate emoțională etc.
- factori volativ-afectivi: neîncrederea în sine, teama de eşec, neacceptarea eşecului, orientarea exclusivă pe succes, incapaciatetea asumării riscului etc.
- factori caracteriali: exprimaţi prin lipsă de perseverenţă sau nevoia de feedback pozitiv imediat, de superficialitate, comoditate (Ştefan, 1999).
Există și numeroși alți factori care țin de persoană, cum ar fi: zestrea nativă, mediul din care provine (stimulativ sau nu), particularități de personalitate, puterea de angajare în sarcină etc. Obstacolele în calea creației pot fi și de ordin intelectual (excesul de logică, pierderea sensului epistemologic), de ordin moral (teama de risc, de schimbare a ordinii prestabilite, opunerea la schimbare), de ordin fizic (starea de sănătate, apatia), de ordin psihic (refuzul de a visa cu ochii deschiși, lipsa de spontaneitate și de curaj în a încerca ceva nou), de ordin social (teama de judecată, spiritul critic).
Ar mai putea fi menționate și barierele legate de insuficiența resurselor, deși ele sunt prea puțin invocate datorită prejudecății că geniul se afirmă în orice condiții, ba chiar mai mult, lipsa resurselor determină intensificarea eforturilor persoanelor înalt creative pentru depășirea obstacolelor (Sălăvăstru, 2004).
Bibliografie:
Sălăvăstru, D.(2004). Psihologia Educaţiei. Iaşi: Editura Polirom.
Stoica, A. (1983). Creativitatea elevilor. Posibilitati de cunoastere si educare. Bucuresti: Editura Didactica si Pedagogica.
Topa, L.(1980). Creativitatea. Bucuresti: Editura Stiintifica si Enciclopedică.