Pentru a explica mai bine necesitatea și importanța comunicării, voi reda în acest articol axiomele comunicării stabilite de Școala de la Palo Alto, care își propune să studieze fenomenul comunicării din perspectiva relațiilor interumane.
Fie că ne dăm seama sau nu, tot ceea ce este exprimat de către persoane în viaţa socială are de-a face cu procesul de comunicare. Aşa cum nu este posibil să nu ai un comportament, Paul Waltzawick trage concluzia că nu poţi să nu comunici (P. Watzlawick et al. 1974, 46).
În zilele noastre se simte o nevoie acută de adâncire a cunoaşterii despre procesul comunicării sub toate aspectele şi formele sale. Atât la nivelul individului, cât şi în ceea ce priveşte colectivitatea în care acesta trăieşte, se observă o creştere constantă a interesului pentru problematica comunicării. Zi de zi ne confruntăm cu apariţia de noi articole, cărţi, se întâmplă des să luăm parte la o serie de workshop-uri sau training-uri care au ca scop îmbunătăţirea comunicării, eficientizarea şi dezvoltarea ei. Comunicarea este vitală în toate domeniile.
Definiţii ale comunicării: analiză comparativă
Termenul comunicare îşi are rădăcinile în limba latină, communico, are, avi, atum semnificănd acţiunea de a face ceva în comun, de a împărţi cu cineva, de a împărtăşi.
Este extrem de greu de găsit o definiţie a comunicarii cu care toţi oamenii de ştiinţă să fie de acord, lucru de altfel destul de evident. Dat fiind faptul că procesul comunicării este esenţial în toate domeniile, acest lucru face ca o anume ramură de studiu să sublinieze aspecte diferite legate de comunicare în comparaţie cu o alta. Astfel că definiţia propusă de sociolog de exemplu, diferă de cea propusă de pedagog, filozof sau de psiholog. Insa, deşi există o diversitate de definiţii ale comunicării, fiecare accentuând un anumit aspect în funcţie de contextul sau cadrul de referinţă, toate includ cinci elemente: 1) un emiţător, 2) un receptor, 3) un mesaj, 4) o modalitate de transmitere a mesajului şi 5) un efect.
Comunicarea mai poate fi definită drept orice transmitere de informaţii, idei, emoţii de la o entitate – fie ea persoană, grup uman sau colectivitate – la alta prin intermediul mesajelor. Zi de zi comunicăm pe diverse căi, oriunde am merge şi orice am face emitem şi receptăm informaţii, uneori chiar fară să ne dăm seama de toate semnalele pe care le trimitem celor din jurul nostru şi pe care le primim. Prin intermediul procesului de comunicare se formează sistemul de valori şi atitudini al individului, bagajul de cunoştinte, principii de viaţă – cunoaşterea în ansamblu. Fie că avem în vedere comunicarea verbală, non-verbală, la distanţă sau comunicare prin muzică sau pictură – toate aceste tipuri te dezvoltă ca individ, iţi nuanţează capacitatea de a asculta, a sintetiza, simţul artistic, etc. Comunicarea se desfăşoară permanent, ea ajută un individ să se integreze într-o comunitate.
Scopul comunicării
Există o arie vastă de motive pentru care oamenii comunică. Din dorinţa de autocunoaştere, descoperirea lumii exterioare, stabilirea şi menţinerea de relaţii semnificative cu alte fiinţe umane, ajutorarea semenilor, jocul şi distracţia pot fi motive ale comunicarii interumane. Ar mai putea fi adăugate aici şi dorinţa de a fi inţeles a individului şi de ce nu, de a stârni o reacţie interlocutorului. Oamenii comunică şi datorită faptului că vor să fie informaţi, să îşi dezvolte într-un fel abilitaţile şi să dobâdească altele noi şi totodată, să îşi lărgească nivelul de cunoştiinţe. Unele din aceste dorinţe se află la un nivel subliminal, indivizii nefiind tot timpul conştienţi sau neîntrebându-se zi de zi de ce comunică.
Bariere in eficienta comunicării
În ciuda tuturor eforturilor, un număr de bariere se pot interpune în calea unei comunicări eficiente. Un obstacol major este ca nici un mesaj nu e receptat exact în forma în care el a fost emis. Receptorul poate amplifica, modifica, interpreta greșit sau chiar ignora mesajul. Alte bariere apar datorita lipsei unui sistem de referință comun sau unei diferențe de experiența între emițător și receptor. Exista multe tipuri de bariere, dintre care menționez câteva:
- diferenţe în educaţie
- diferenţe în interesul fată de mesaj
- diferenţe în nivelul de inteligenţă
- lipsă de respect mutual
- diferenţe în ceea ce priveşte vârsta, sexul, rasa si categoria socială
- lipsa de abilitate din partea emiţătorului
- lipsa de abilitate din partea receptorului
- lipsa de informaţii suplimentare.
Blocaje in comunicarea didactică – cauze, descriere
Comunicarea nu este doar apanajul oamenilor. Totul in Univers interacţionează. La fiinţe, procesul comunicării este evident, in special când se face conştient – datorită inteligenţei. Inconştient sau conştient, incompatibilitatea comunicării duce la conflict. De-a lungul existenţei, omenirea a progresat prin îmbunătăţirea comunicării.
Comunicarea este verbală sau non-verbală, efectivă sau virtuală, etc. Există suficiente studii asupra comunicării (mai mult sau mai puţin ştiinţifice), corespunzătoare intereselor pentru care au fost făcute. Comunicarea nu dispune astăzi de o teorie – ci doar de investigaţii parţiale; iar conflictele sunt sistematic cunoscute mai ales prin efecte.
Comunicarea in general, ca şi comunicarea didactică este supusă unor diverse perturbări, precum:
- blocaje determinate de caracteristicile persoanei angajate in comunicare ( in cazul comunicarii didactice, profesorul pe de o parte, elevul pe de alta)
- blocaje determinate de relaţiile social-valorice existente intre participanţii la relaţia de comunicare (de exemplu, conflictul de autoritate)
- blocaje determinate de particularităţile domeniului in care se realizează comunicarea
- blocaje de limbaj (aceleaşi cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane, starea emoţională a receptorului poate deforma ceea ce aude, ideile preconcepute)
- bariere referitoare la relaţiile individ-grup (marginalizarea, lipsa de
autenticitate, izolare) - bariere de mediu (climat de muncă necorespunzător, folosirea de suporturi informaţionale inadecvate)
- blocaje de ordin emoţional (teama de a nu comite greşeli, neincrederea)
- bariere de ordin perceptiv (incapacitatea de a distinge intre cauză şi efect, refuzul de a sesiza, de a releva, incapacitatea de a defini lucrurile).