Cu siguranță, un bun observator al artei copiilor va putea înțelege ce este în sufletul micilor artiști. Pornind de la tematica abordată de copil sau culorile utilizate în desen, putem identifica mici sau mari probleme ale acestuia. Lucrările copilului pot fi subiecte de discuție cu acesta, având ca scop să contribuim la rezolvarea unor probleme emoționale, relaționale etc.
„Orice copil este un artist”, spunea Picasso.
Uneori, chiar și limbajul nonverbal ne poate indica o traumă a copilului, anxietate, stres, emotivitate, teamă, violență. Învățătorul este primul care poate observa și identifica anumite probleme și le poate semnala consilierului școlar ori părinților sau poate interveni el însuși în rezolvarea acestora.
Elevului de vârstă școlară mică i se poate oferi acest ”instrument” care îi poate facilita comunicarea, exteriorizarea unor sentimente.
Arta poate avea efect în :
- Probleme de comunicare
- Probleme afective
- Stimularea capacităților intelectuale
- Dezvoltarea imaginației și a creativității
- Traumatisme psihice (abuz, violență)
- Dezvoltarea încrederii în sine
- Relaxare
- Creșterea puterii de concentrare
- Descoperirea unor aptitudini.
O muzică veselă poate înveseli un copil trist. Un dans poate apropia și suda grupul de elevi . O pictură poate relaxa un copil obosit.
La clasele primare, arta poate îmbrăca diferite forme – muzică, dans, pictură, teatru, colaje, desen, construcții cu materiale reciclabile etc. Elevii își pot descoperi aptitudini și se pot relaxa, la vârsta școlară mică, arta fiind percepută ca un joc.
O piesă de teatru pusă în scenă chiar de elevi, poate avea beneficii importante şi aceştia se pot manifesta diferit, cu mult curaj, purtând un costum sau o mască, ori aflându-se în spatele cortinei şi manevrând marionete, învingându-şi teama de a vorbi în public. Prin teatru, copiii îşi pot spune propria poveste, ascunzându-se în spatele marionetei sau a costumului, având încredere să îşi exprime propriile emoţii.
Este bine să permitem copiilor să se manifeste creativ, să nu le impunem anumite reguli, să se joace cu culoarea fără a se simți îngrădiți. O lucrare de referinţă în acest sens, pe înţelesul copiilor şi de ajutor pentru noi, cadrele didactice, care am fost învăţate „să pictăm corect” pentru că „aşa se face” („cerul este albastru”, „iarba este verde”, „soarele este galben” etc.), este cu siguranţă, “The artist who painted a blue horse” („Artistul care a pictat un cal albastru”), scrisă de Eric Carle. Fiecare copil este un artist. Artistul din această carte pictează lumea exact aşa cum o vede, ca un copil. Prezintă un crocodil roşu, un elefant portolaliu, o vulpe mov şi un măgar cu buline colorate. Totul este imaginaţie şi această frumoasă carte ilustrată este dedicată vieţii creative şi puterii artei.