Educația muzicală conține numeroase elemente ce participă la realizarea scopului general al instruirii și educării cognitive logistice, estetice, afective, voliționale sau motivaționale.
Educația muzicală pune accent pe activitatea gândirii și simțirii elevilor, determinându-i să-și însușească limbajul muzical pe cale conștientă, pentru a putea fi îndrăgit și înțeles ca modalitate de exprimare a vieții lor afective. Studiul muzicii ca artă vie deschide noi orizonturi pentru suflet și cuget, este o formă intuitivă a relației omului cu realitatea, a perceperii și cunoașterii vieții. Muzica este o experiență umană. Lucrările muzicale pot fi tot atât de complexe și variate ca însăși viața. Muzica inspiră gândirea, reflecția, emoția, așa cum multe dintre relațiile umane o fac. Ritmul și sunetul stimulează stările sufletești – ca bucuria, tristețea și mânia.
Studiul muzicii în școală nu este pentru a face din elevii noștri muzicieni profesioniști (chiar dacă acest lucru ar fi posibil în anumite cazuri), nu așteptăm ca elevii să cânte întreagă viață (deși ar putea) ci pentru ca ei să recunoască frumosul, să trăiască sentimentul descoperirii imaginii muzical-artistice în raport cu viața propriu-zisă, valorile și atitudinile personale. Predăm muzica pentru ca elevii noștri să aibă mai multă compasiune, să empatizeze cu cei din jur.
Muzica este știință. Este precisă, clară și solicită o acustică plină de acuratețe. Partitura unui dirijor este o hartă complexă care indică frecvența, intensitatea, volumul, melodia și armonia, toate în același timp și cu controlul cel mai exact al timpului. Știința și arta exprimă două sfere ale conștiinței omului: reflexivă și afectivă.
Muzica este filosofie. Ea solicită cercetare și dezvoltă deopotrivă aprofundare și perspectivă. Muzica, precum filosofia, este o modalitate de a pune întrebări și de a oferi răspunsuri la problemele fundamentale ale existenței.
Muzica este matematică, deoarece din punct de vedere ritmic se bazează pe subdiviziuni ale timpului care sunt fracțiuni ce trebuiesc calculate, interpretate și aplicate instantaneu.
De asemenea, muzica este o limbă străină. Cei mai mulți termeni provin din limba italiană sau franceză, iar notația este un fel de etnografie avansată, bazată pe simboluri care reprezintă idei. Semantica muzicii este cel mai complet și universal limbaj cunoscut.
Muzica este istorie. Ea reflectă mediul și timpul când a fost creată, inclusiv valorile culturale și sociale. Istoria muzicii este istoria sufletului omului, istoria căutărilor lui spirituale. Muzica poate povesti istoria unui om, a unui popor, a umanității.
Muzica este educație fizică. Ea necesită o excepțională coordonare a degetelor, mâinilor, brațelor, buzelor, obrajilor și a mușchilor faciali. Are nevoie de asemenea, de controlul extraordinar al diafragmei, care antrenează mușchii spatelui, stomacului și ai pieptului.
Având în vedere relația dintre muzică și celelalte domenii putem concluziona că, educația muzicală dezvoltă o serie de procese psihice superioare(gândirea) ce devin productive și la alte activități și în alte domenii: analiza, comparația, asocierea, disocierea, abstractizarea, generalizarea, concretizarea. Beneficiarii unei educații muzicale au un limbaj fluent, expresiv, dicție clară, nuanțată corect, scriere corectă, auz fonematic dezvoltat, își însușesc mai repede și corect pronunția.
Educația muzicală aduce multiple beneficii la nivelul dezvoltării cognitive, sociale și emoționale ale elevului:
- Dezvoltarea memoriei și a gândirii, atât de importante în procesul de învățare;
- Dezvoltarea auzului și a ascultării, a aptitudinilor muzicale;
- Dezvoltarea vorbirii și a limbajului;
- Dezvoltarea încrederii și a stimei de sine, a abilităților sociale;
- Stimularea creativității;
- Dezvoltarea capacității de exprimare a propriilor trăiri;
- Mijloc eficient pentru satisfacerea nevoii de joc și mișcare.
Prin intonarea cântecelor învățate în cadrul orelor de educație muzicală, a cântecelor preferate de elevi, a repertoriului de cântece abordat în cadrul orelor de ansamblu coral și prin audierea diverselor lucrări clasice, prin participarea la diverse concerte simfonice, corale, etc. toate acestea desfășurându-se cu o oarecare regularitate conduc la stimularea a diferite tipare din dezvoltarea creierului. Concentrarea, memoria, inteligența spațială și gândirea se îmbunătățesc prin expunerea și participarea activă la toate experiențele muzicale menționate.
Cu cât este mai devreme expus copilul la muzică, cu atât mai eficient creierul său va răspunde la stimulare. În plus, abilitățile muzicale pot fi cizelate încă din primii ani de viață. Obișnuirea cu muzica înainte de vârsta de 7 ani are un efect semnificativ asupra părților din creier responsabile de planificare și de abilități motorii.
Muzica are deosebite valențe formative, învățarea și practicarea ei constituind o adevărată terapie pentru intelectul copilului. În procesul educației muzicale copilul își exersează:
- voința – prin sustragerea de la preocupări ineficiente și canalizarea interesului spre o activitate didactică cu caracteristici creative;
- gândirea logică – prin rezolvarea raportului matematic dintre diferite valori de note și intervale muzicale;
- atenția distributivă – prin citirea notelor, păstrarea măsurii și a tempoului, concentrarea asupra poziției corpului și a mâinii, precizia intonației vocale;
- imaginația – prin strădania lui de a înțelege mesajul muzicii;
- memoria – prin exercițiul de reținere și redarea fidelă a numeroaselor pagini muzicale;
- afectivitatea – prin marea complexitate a emoțiilor și sentimentelor care acționează prin intermediul muzicii;
- creativitatea – prin interpretare, tipul de activitate este asimilată cu creativitatea manifestată în practica de compunere pe teme date sau libere.
Muzica aduce o serie de beneficii și prin introducerea cântului la un instrument în activitățile de educație muzicală. În România, deși există un interes, deschidere către utilizarea instrumentelor în activitățile de educație muzicală atât în rândul elevilor cât și în rândul profesorilor, în realitate apar o serie de limitări. Efectele benefice ale cântului la un instrument sunt proclamate în prezent în mediul cercetărilor științifice, și în articolele revistelor destinate în special mamelor. Astfel, consecințele pozitive ale studiului unui instrument muzical încă din copilărie sunt: utilizarea într-o proporție echilibrată a ambelor emisfere cerebrale, îmbunătățirea competențelor lingvistice și matematice prin însușirea limbajului muzical, dezvoltarea inteligenței motrice, disciplinare și responsabilizare, relaxare, încredere în forțele proprii, creșterea stimei de sine, dezvoltarea inteligenței emoționale și a competențelor de lucru în echipă.
Muzica ar trebui predată în școli de către profesori specializați și nu educatori, învățători,etc., încă de la cele mai fragede vârste și până la terminarea liceului, elevilor oferindu-li-se astfel o modalitate de a își îmbogăți cunoștințele de cultură generală și de a progresa ca ființe umane. Prin antrenarea capacităților și a proceselor amintite mai sus, muzica de bună calitate nu face altceva decât să ajute procesul de dezvoltare al copiilor, intervenind în maturizarea lor. Și pentru că în prezent, Educația Muzicală este una din disciplinele care se află pe lista de tăiere a orelor din programa școlară a elevilor de gimnaziu și liceu, prin modificarea planurilor cadru, nu pot decât să susțin că, o programă școlară privată de materia numită „Educație muzicală” este o programă care nu satisface una din nevoile de bază a omului, aceea de a se exprima într-un mod artistic.