EDICT

Din nefericire, marcat de tehnologia modernă, de lumea virtuală care l-au înlănţuit în spaţiul închis al locului de muncă sau al casei, omul contemporan s-a depărtat de natură, de arenele sportive. Faptul că mulţi copii „practică” astăzi diferite ramuri sportive, pe calculator, în timp ce sunt „scutiţi” de către părinţii excesiv de protectori de orele de educaţie fizică desfăşurate în şcoală reprezintă un fenomen social real şi deosebit de primejdios. Această realitate constituie un semnal de alarmă pentru toţi factorii implicaţi în procesul de formare a tinerei generaţii. De aceea, cercetătorii din domeniul psihologiei sportului au un rol esenţial nu doar în conturarea unor concepte şi metodologii specifice, ci şi în readucerea în atenţia societăţii a celebrului dicton al lui Juvenal:„Mens sana in corpore sano”.

Motto: „Sportul dă zile vieţii şi viaţă zilelor.”

Timpul petrecut în faţa calculatorului şi a televizorului creşte direct proporţional cu vârsta, iar timpul petrecut în aer liber scade odată cu înaintarea în vârstă. Este îngrijorător faptul că în zilele devacanţă, în zilele de la sfârşitul săptămânii, elevii stau în faţa calculatorului şi a televizorului peste 10 ore, de cele mai multe ori, fiind asistaţi de către părinţi, cu care vizionează nu numai emisiuni potrivite vârstei lor.

Din diverse motive copiii preferă să stea în casă în detrimentul activităţilor în aer liber, iar cei care nu dispun de calculator, jocuri moderne și gadgeturi perfomante preferă să-şi petreacă timpul liber în cluburi sau la prieteni. Foarte rar ies însoţiti de părinţi, la plimbare în aer liber sau practică împreună cu părinţii, exerciţii fizice.

Este bine ştiut că, educaţia fizică desfăşurată atât la nivel de învăţământ primar cât şi la nivel de învăţământ gimnazial, liceal sau chiar universitar îndeplineşte un rol deosebit în procesul de formare şi dezvoltare a personalităţii copilului. Specialiştii din domeniul psiho- pedagogic recunosc valenţele formative în plan biologic, motric, psihic şi social ale acestei discipline.

Putem afirma că societatea românească, datorită nivelului de educaţie redus, dar şi datorităgreutăţilor financiare cu care se confruntă are o poziţie rigidă, de indiferenţă sau chiar de respingere faţă de necesitatea practicării zilnice a exerciţiilor de mişcare, de întreţinere, motivând de cele mai multe orilipsa timpului necesar ori greutăţile de ordin material cu care se confruntă.

Promovând respectul pentru organismul propriu şi al altora, educaţia fizică şi sportul se constituie în forme de educaţie pentru sănătate. Omul este, în primul rând, o fiinţă biologică ale cărei component structural-funcţionale sunt, în mod general şi specific, influenţate prin educaţie fizică şi sport. Funcţia de optimizare a potenţialului biologic reprezintă, de fapt, punctul de plecare al tuturor influenţelor exercitate asupra organismului uman.

O solicitare adecvată, din punct de vedere cantitativ şi calitativ, în educaţie fizică şi în antrenament sportiv, conduce la modificări morfologice şi funcţionale relevante, care permit o mai bună adaptare a individului la cerinţele vieţii cotidiene.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii promovează, prin programul „Viaţă activă” (1998), importanţa practicării sistematice a activităţilor fizice pentru sănătate, cu prioritate la copii şi tineri. Cercetările au arătat că exerciţiul fizic, practicat pe termen lung, îmbunătăţeşte sănătatea fizică şi mentală, având o contribuţie pozitivă la procesul de învăţare şi dezvoltare a personalităţii, la reducerea riscului apariţiei afecţiunilor fizice şi psihice asociate stilului de viaţă modern. În acest sens, se recomandă practicarea acel puţin 30 de minute, zilnic, de activitate fizică, ce necesită efort moderat – pentru adulţi, şi 60 de minute -pentru copii.

Lipsa de activitate fizică conduce la excesul de greutate, favorizează apariţia obezităţii şi a unor afecţiuni cronice, precum bolile cardiovasculare şi diabetul, care afectează calitatea vieţii, pun în pericol viaţa persoanelor şi creează probleme economiei şi bugetului alocat sănătăţii (Cartea Albă privind Sportul,Comisia Comunităţilor Europene, 2007). Studiile efectuate în diferite ţări evidenţiază că fiecărui dolar investit pentru educaţie fizică şi sport îi corespunde o reducere de 3,8 dolari pentru cheltuielile medicale (Declaraţia de la Punta del Este a Miniştrilor Educaţiei, 1999). Nu întâmplător, există concepţia potrivit căreia „sportul dă zile vieţii şi viaţă zilelor”.

În aceste condiţii, domeniul educaţiei fizice şi sportului trebuie să îşi asume, cu mai multă vigoare, rolul de promotor al stării de sănătate, pe de o parte, prin competenţele complementare ale specialiştilor (profesori, antrenori, kinetoterapeuţi), şi, pe de altă parte, prin impunerea unor programe-cadru profilactice, pe categorii de vârstă, în direcţia realizării obiectivelor specifice ariei de compentenţă a specialiştilor.

Beneficiile aduse de practicarea sportului, corpului uman, sunt nenumarate:

• Sportul favorizează procesele de crestere si de dezvoltare fizica;
• Sportul previne și corectează atitudinile incorecte al corpului;
• Sportul corectează deficiențele fizice;
• Sportul ajută la eliminarea kilogramelor în exces si autoreglează greutatea corporala. Scade masa totală de grăsime din structura viscerelor (ajută la obezitate);
• Sportul elimină prin piele, cu ajutorul procesului de transpirație, o gamă largă de toxine, impurități, grăsimi, hormoni.
• Crează vasodilatație, cantitatea de sânge care circulă prin organism se mărește, producând oxigenul necesar proceselor ce au loc la nivelul celulelor si al țesuturilor;
• Reglează în mod strălucit metabolismul organismului uman. Metabolismul grăsimilor: crește capacitatea mușchiului de a prelua grăsimile din sânge șide a le utiliza pentru a produce energie (are rol benefic in ateroscleroză);Metabolismul glucidelor: crește capacitatea mușchiului de a extrage (prelua) glucoza din sânge (rol benefic in obezitate);
• Sportul întărește oasele, mușchii, crește capacitatea funcțională a aparatului locomotor;
• Sportul crește capacitatatea funcțională a aparatului cardiovascular. Crește cantitatea de sânge pe care o poate împinge inima, se mărește cantitatea de sânge existent in vase, sângele devine mai fluid și circulă mai ușor prin artere și vene;
• Crește capacitatea funcțională a sistemului respirator. Plămânul devine capabil sa ventileze o cantitate mai mare de aer pe minut (ajută in afecțiunile pulmonare cronice);
• Prin practicarea unui sport, sunt diminuate riscurile afecțiunilor cardiovasculare;- Prin sport se îmbunătățește funcția de apărare a organismului (imunitatea):se îmbunătățește capacitatea sistemului imunitar de a răspunde la agresiunea microbiană (infecții);
• Sportul are o acțiune benefică asupra proceselor digestive, îmbunătățind tranzitul intestinal, și înlăturând astfel, constipația;
• Sportul intervine în imbunătățirea coordonării mișcărilor, a simțului echilibrului, a mobilității articulațiilor si a flexibilității coloanei vertebrale;
• Îmbunătățeste rezistența fizică și crește capacitatea generală de efort;
• Dezvoltă capacități de relaxare fizică și psihică;
• Favorizează procesul de cunoaștere al conservării energiei , al dozării efortului si al autocunoașterii personale;
• Favorizează interacțiunea dintre oameni, consolidează relațiile interumane;
• Constituie un bun revigorator al activitații sexuale;
• Sistemul nervos beneficiază intr-o mare măsură de efectele activitații fizice;
• Sportul reduce considerabil efectele stresului, depresia și anxietatea și crește concentrarea psihică prin îmbunătățirea vitezei de reacție și promptitudinea răspunsurilor la diverși stimuli;
• Crește încrederea în sine și autosatisfacția;
• Prin sport, calitatea și durata somnului sunt considerabil îmbunătățite;
• Dezvoltarea simțului estetic este un efect secundar al practicării sportului.

Bibliografie

1.  https://www.scribd.com/doc/180137167/REFERAT-SPORT-doc