Transformările din domeniul educației au condus, de-a lungul timpului, la apariția unor sisteme alternative de învățământ, care nu s-au limitat doar la o reacție împotriva pedagogiei tradiționale, ci au redefinit practicile educaționale și au generat o abordare centrată pe nevoile copilului.
La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, în Europa și SUA, a prins contur o mișcare de contestare a învățământului clasic, rigid și teoretizat. Această mișcare, cunoscută sub diverse denumiri – Educația Nouă (Franța, Elveția, Belgia), Educația Progresistă (SUA) sau Pedagogia Reformei (Germania) – a influențat semnificativ și sistemul educațional românesc, atât în perioada interbelică, cât și după 1989.
Pedagogia Waldorf
Pedagogia Waldorf a fost creată la începutul secolului XX și se bazează pe antropologia dezvoltată de Rudolf Steiner (1919) la iniţiativa directorului fabricii de ţigarete Waldorf Astoria. În România, învațământul Waldorf este învățământ de stat, organizat de Ministerul Educatiei, în baza Acordului General de Cooperare, încheiat în anul 1996. Fiind orientată antropologic, această educaţie are în vedere necesităţile şi capacităţile fiecărui individ. Conţinutul disciplinelor nu urmăreşte însuşirea acestora, ci stimularea interesului copilului pentru cunoaştere. Printre obiectivele esențiale ale acestei alternative educaționale putem enumera dezvoltarea gândirii, a simțirii cât și a voinței copilului.
Pedagogia Waldorf se bazează şi funcţionează pe baza unui număr de principii pedagogice. Principiul fundamental este abordarea integrală a fiinţei umane în funcție de specificul vârstei, scopul fiind dezvoltarea personalităţii copilului. Pedagogia Waldorf se bazează pe principiul organizării ritmice a situației educaționale. Astfel, se organizează module de 2-4 săptămâni, în care în fiecare zi, între orele 8-10, sunt studiate materiile principale precum româna, matematica, istoria, geografia, fizica, chimia, biologia etc. Principiul asigurării unui echilibru între teorie şi practică are în vedere formarea și dezvoltarea elevului atât din punct de vedere cognitiv, cât și din punct de vedere afectiv. La acestea se adaugă teatru, orchestră etc., în curriculum-ul şcolar existând o pondere mare a disciplinelor artistice.
Absenţa unui manual unic contribuie la creşterea respectului faţă de cărți şi alte surse de documentare. În acest mod, în studiul unei teme, elevii se obișnuiesc să se documenteze din cât mai multe surse. În şcoala Waldorf încă de la început copiii lucrează pe caiete fără liniatură, considerându-se că liniatura este folosită cu scopul de a îngrădi şi limita scrisul copilului la norme clar stabilite. Alternativa Waldorf nu încurajează un scris dezordonat, ci dimpotrivă, ordinea, latura estetică, în general, sunt puternic cultivate în şcoală. În şcoala Waldorf nu se dau note, deoarece acestea evidenţiază competiţia între elevi, ceea ce conduce adesea la rezultate negative în plan individual şi de grup. Nu sunt nici examene formale, imaginea profesorului despre evoluţia elevului contând foarte mult, la acestea adăugându-se teste scrise de copil. La sfârşitul anului, se face o caracterizare scrisă, amplă, pe baza căreia sunt orientaţi atât copiii cât şi părinţii.
Programul Step by Step
Programul Step by Step este destinat copiilor de la naştere şi până la vârsta de 13 ani, precum şi familiilor acestora. În România programul a fost introdus în anul 1995 la iniţiativa Fundaţiei Soros pentru o Societate Deschisă, prin semnarea unei Convenţii cu Ministerul Educaţiei Naţionale. Începând din martie 1998 programul este continuat de ’’Centrul Step by Step pentru Educaţie şi Dezvoltare Profesională’’ care oferă noi metode de educare a generaţiilor viitoare. În ţara noastră programul Step by Step a fost recunoscut de la început ca alternativă educaţională de către Ministerul Educației.
Step by Step este un progam educaţional de stat, în care predarea se face respectând curriculum-ul naţional pentru învăţământul primar. Programul zilnic este de 8 ore şi se desfăşoară sub îndrumarea a două învăţătoare la fiecare clasă. Învăţarea are loc într-un mediu educaţional plăcut, în săli de clasă cu mobilier modular şi cu o dotare materială deosebită. Procesul educativ se bazează pe aplicarea metodelor moderne şi pe formarea deprinderilor de muncă independentă. Este un program bazat pe concepţiile unor teoreticieni redutabili ai psihopedagogiei: Piaget, Montessori, Rogers, Erikson etc.
Alternativa Step by Step are misiunea de a dezvolta la fiecare copil capacitatea de a fi creativ, de a-şi forma o gândire critică, de a avea iniţiativă, de a rezolva probleme, cât și de a comunica uşor cu semenii şi de a negocia. Programul promovează educaţia centrată pe copil, predarea orientată după nevoile şi interesele copilului, învăţarea organizată în centre de activitate, implicarea familiei şi comunităţii în educaţia copiilor, respectarea şi aprecierea diversităţii umane, susţinerea incluziunii grupurilor defavorizate.
Şcolile Step by Step consideră părinţii ca fiind primii dascăli ai copilului şi parte din procesul de învăţământ, ei fiind invitați şi acceptati în mod firesc la clasă. Educaţia şi evaluarea sunt individualizate. Această alternativă educațională dorește ca fiecare copil să îşi dezvolte aptitudini şi abilităţi fizice, artistice, teoretice, etico-morale, sociale cât și practice, pentru o participare activă în societate.
Studiile de specialitate au dovedit că angajarea copiilor în competiţie la vârste de până la 10-11 ani induc renunţarea şi demobilizarea învăţării, prin diminuarea încrederii în forţele proprii. Din acest motiv alternativa educaţională Steb by Step nu încurajează situaţiile de competiţie, fiind evitate şi momentele de punere a copiilor în situaţii de inferioritate care mai târziu ar putea duce la eşec școlar. Programul dezvoltă responsabilitatea personală şi capacitatea de a lua decizii în cunoştinţă de cauză, între mai multe alternative
Pedagogia Montessori
Creată de Maria Montessori în 1907, această metodă urmărește dezvoltarea autonomiei, adaptabilității și responsabilității copilului. În centrul său se află ideea că educația trebuie să fie continuă, adecvată și individualizată.
În pedagogia Montessori, lecțiile sunt în general individuale, adaptate intereselor și nivelului fiecărui copil. Mediul educațional este atent organizat pentru a stimula învățarea activă, implicarea și explorarea. De asemenea, părinții au un rol important în susținerea dezvoltării copilului în afara școlii.
Pedagogia Freinet
Pedagogia Freinet se bazează pe o serie de principii, clar stabilite: şcoala centrată pe copil, munca şcolară motivată, comunicare, cooperare etc. Tipologia educaţiei promovate de Freinet este învăţarea centrată pe rezolvarea unor probleme de către grupurile de copii aflate sub îndrumarea cadrelor didactice. Munca în grupuri mici este considerată mijlocul fundamental de educaţie. Formarea grupurilor se face la alegerea copiilor şi dureaza 3-4 săptămâni. Faptul că educatorul nu intervine permite copilului să conştientizeze valoarea sa ca membru al unui grup cât şi valoarea celor cu care colaborează. Rolul educatorului se limitează doar la organizarea materialelor necesare educaţiei, asigurarea şi menţinerea climatului de încredere, precum şi cultivarea încrederii în părerile celorlalţi, în cea mai mare parte educatorul fiind doar un observator atent care dirijează şi coordonează activităţile elevilor săi.
Pedagogia Freinet în România respectă curriculum-ul naţional şi face parte din subsistemul învăţământului alternativ de stat. Aceasta este aplicată în învăţământul preşcolar şi primar, în învăţământul gimnazial și liceal (tehnici Freinet) dar şi în activităţi extracurriculare precum tabere internaționale. Şcoala Freinet este o “şcoală deschisă spre viaţă şi pentru viaţă”, o şcoală unde fiecare este primit, recunoscut, ascultat și respectat.
Concluzii
Sistemele alternative de învățământ oferă o viziune pedagogică modernă, adaptată nevoilor reale ale copiilor. Acestea pun accent pe învățarea personalizată, pe relația autentică dintre elev, educator și familie, și pe dezvoltarea globală a personalității umane. Într-o societate aflată în permanentă schimbare, aceste modele educaționale propun o cale sustenabilă de formare a unor viitori cetățeni responsabili, creativi și empatici.
Bibliografie
1. Neagu, Gabriela – Șanse de acces la educație în societatea românească actuală, Editura Lumen, 2012
2. Tudorică, Roxana – Dimensiunea europeană a învățământului românesc, Editura Institutul European, 2004
3. Munteanu, Stan – Învățământul românesc între tradiții și perspective, Editura Eminescu, 2002
4. Cuciureanu, Monica (coord.) – Punți de trecere între învățământul tradițional și cel bazat pe modele pedagogice alternative, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, 2011
5. www.waldorf.ro – Federația Waldorf din România
6. www.waldorf-educatie.ro – Educație și pedagogie Waldorf
7. www.montessori.org – Fundația Montessori