Jocul didactic este unul dintre cele mai eficiente mijloace pentru dezvoltarea vorbirii și a gândirii logice a preșcolarilor. Eficiența jocului didactic față de celelalte activități obligatorii constă în faptul că la desfășurarea lui participă toți copiii, ei depunând eforturi de gândire, de exprimare, dar fără a conștientiza, considerând că se joacă. Printr-o alegere judicioasă, procesul asimilării și al adâncirii cunoștințelor este adaptat la cerințele și specificul vârstei preșcolare.
Jocul didactic ocupă un loc deosebit de important în dezvoltarea vorbirii copiilor preșcolari, deoarece forma de joc antrenează copilul în stimularea și exersarea vorbirii în direcția propusă în cadrul fiecărui joc, fără ca el să conștientizeze acest efort. Eficiența jocurilor didactice față de celelalte activități frontal dirijate constă în faptul că la desfășurarea lor participă toți copiii din grupă, depunând același efort de gândire și de exprimare. Jocul didactic constituie un important mijloc de educare a limbajului copiilor în vederea școlarizării. Prin intermediul lui se fixează, se precizează și se activizează vocabularul copiilor. Se aduce o contribuție la îmbunătățirea pronunției, la fixarea unor noțiuni și la însuşirea unor construcții gramaticale.
Valorificarea rolului formativ al jocului didactic privind îmbogățirea și activizarea lexicului nu este deloc ușoară, dat fiind specificul jocului la această vârstă, pe de o parte, și particularitățile de vârstă și individuale ale limbajului sub aspect lexical, pe de altă parte. După cum se știe, preșcolarii mici nu reușesc să desfășoare în mod independent jocul didactic. Sunt atrași de acțiunea ca atare a jocului, de situația lui nemijlocită. Impresiile concrete acționează mai puternic decât cuvântul educatoarei. Copiilor nu le este ușor să înțeleagă sarcina didactică, să realizeze acțiunile de joc, să respecte regulile. În ce privește dezvoltarea lexicului există mari diferențe individuale independente de mediu, de educație. Toate acestea ridică probleme de ordin psiho-pedagogic și metodic, atunci când se urmărește îmbogățirea și activizarea vocabularului la vârsta preșcolară, fără a uita că jocul trebuie să rămână tot joc, chiar dacă este didactic (Taibon, 1976, p.48).
Astfel, în jocurile: „Săculeţul cu surpize”, „Spune ce este?”, sarcina didactică, respectiv problema intelectuală, constă în recunoaşterea şi denumirea mobilierului. În jocul „Ce-a găsit ursuleţul?”, copiii sunt solicitaţi să recunoască şi să denumească jucăriile, în jocurile „Cu ce să îmbrăcăm păpuşa?”, „Ce trebuie la masa păpuşii?” copiii recunosc şi denumesc articolele de îmbrăcăminte, veselă, imită şi verbalizează unele acţiuni. Jocul „Ghiceşte ce face păpuşa?” vizează recunoaşterea şi denumirea părţilor corpului omenesc şi diverse acţiuni. Unele jocuri didactice au drept sarcină cunoaşterea şi precizarea însuşirilor obiectelor. De exemplu, în jocul „Cu ce ne jucăm?” copiii diferenţiază culorile şi odată cu aceasta învaţă şi denumirea lor. Prin alte jocuri, ca: „Este mare, este mic?”, „Ce formă are jucăria ta?” ei învaţă să deosebească şi să denumească formele (rotund, pătrat) şi dimensiunile (mare-mic).
Desfăşurarea eficientă a jocului didactic presupune respectarea unor cerințe de ordin metodologic din care amintim (Lespezanu, 2008, pp. 113-114):
- organizarea jocului presupune asigurarea unui cadru adecvat în funcție de particularitățile jocului ce urmează să se desfăşoare, de materialul didactic utilizat (demonstrativ şi/sau distributiv);
- anunțarea titlului jocului şi a scopului acestuia se face scurt şi sugestiv;
- familiarizarea copiilor cu jocul este o etapă hotărâtoare pentru desfăşurarea ulterioară a jocului, prin familiarizarea copiilor cu jocul se trezeşte interesul pentru joc, se creează o atmosferă relaxantă, de bună dispoziție, favorabilă performanțelor şi se prezintă sarcina, regulile şi elementele de joc, astfel educatoarei îi revin următoarele sarcini: să-i ajute pe copii să înțeleagă sarcinile pe care le au de rezolvat, să precizeze clar regulile jocului, să prezinte conținutul jocului şi principalele momente de desfăşurare, să precizeze în ce mod și când se va folosi materialul didactic, să fixeze sarcinile conducătorului de joc, să formuleze cerințele ce trebuie satisfăcute pentru a câştiga;
- executarea jocului de probă va fi făcută întâi de educatoare apoi de copii şi se vor face precizări asupra regulilor, succesiunii etapelor jocului, modului de rezolvare a sarcinilor, la grupele mici jocul va fi condus de educatoare, iar la grupele mari se poate desemna un copil în funcție de conducător de joc;
- desfăşurarea propriu-zisă a jocului este momentul principal al activității: desfăşurarea jocului și obținerea performanței de către copii relevă gradul de înțelegere al jocului, nivelul însuşirii cunoştinţelor vehiculate în joc, capacitățile intelectuale ale copiilor; educatoarea trebuie să urmărească gradul de îndeplinire a sarcinilor, gradul de respectare a regulilor, activizarea tuturor copiilor în funcție de posibilitățile lor, îmbinarea elementelor de joc cu sarcinile didactice (mişcări, aplauze, competiție, etc.), stimularea spiritului de independență a copiilor, asigurarea unei atmosfere relaxante şi vioaie, antrenarea unor copii la conducerea jocului;
- eficientizarea jocului didactic necesită conceperea a 1-2 variante, după ce toți copii au realizat sarcinile din jocul propriu-zis: astfel se pot introduce elemente noi de joc, se poate complica jocul prin sarcini didactice mai complexe, se pot prezenta materiale didactice suplimentare, se introduc noi reguli, se organizează întreceri, competiții;
- în încheierea jocului didactic se fac aprecieri finale asupra desfăşurării jocului (modul de rezolvare a sarcinilor, modul de respectare a regulilor, stabilirea câştigătorilor), se va repeta titlul jocului şi scopul său, se pot utiliza procedee ca: utilizarea fişelor de muncă independentă, audierea unui text literar sau cântec, desfăşurarea unui joc liber cu materialul didactic folosit, oferirea de surprize, premii pentru câştigători și de pedepse hazlii pentru cei învinşi etc.
Copiii se joacă singuri, în perechi şi în grup. În activităţile comune, copiii învaţă să se socializeze jucându-se în grup sau, când au de îndeplinit sarcini specifice ce vizează atingerea unor obiective legate de dezvoltarea lor armonioasă, practică jocul individual (Tomșa, 2011, p.161).
Datorită conţinutului şi modului de desfăşurare, jocurile didactice sunt mijloace eficiente de activizare a întregii clase, dezvoltă spiritul de echipă, de întrajutorare, formează şi dezvoltă deprinderi practice elementare şi de muncă organizată. Ele contribuie la dezvoltarea stăpânirii de sine, a autocontrolului ca şi a spiritului de independenţă, a perseverenţei, a spiritului colectiv şi a altor calităţi de voinţă şi caracter. În joc copiii învaţă să se ajute unii pe alţii, să se bucure de succesele colegilor, să aprecieze obiectiv succesele altora.
Jocurile pot fi create sau modificate de către educatoare în funcţie de problemele de exprimare urmărite. Pentru ca aceste jocuri didactice să contribuie cu adevărat la educarea limbajului copiilor răspunsurile se formulează în propoziţii, cu denumirile obiectelor se construiesc enunţuri potrivit vârstei copiilor şi nivelului lor de exprimare.