Învăţământul modern preconizează o metodologie axată pe acţiune, operatorie, deci pe promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale imaginaţiei şi creativităţii. „Activ” este elevul care “depune efort de reflecţie personală, interioară şi abstractă, care întreprinde o acţiune mintală de căutare, de cercetare şi redescoperire a adevărurilor, de elaborarea a noilor cunoştinţe. Domeniul educației se schimbă într-un ritm atât de rapid încât trebuie să ții pasul și să te adaptezi la strategiile mai moderne. Metodele de predare inovatoare nu se referă doar la utilizarea celei mai de ultimă oră tehnologie la clasă sau la atingerea constantă a celor mai recente tendințe educaționale.
Totul se referă la utilizarea noilor strategii de predare care se concentrează mai mult pe elevi. Aceste metode inovatoare urmăresc să încurajeze elevii să se alăture în mod proactiv și să interacționeze cu colegii lor și cu tine – profesorul – în timpul lecțiilor. Elevii vor trebui să lucreze mai mult, dar într-un mod care să le răspundă mai bine nevoilor lor. Spre deosebire de predarea tradițională, care se concentrează în principal pe cât de multe cunoștințe le puteți transmite elevilor, modalitățile inovatoare de predare mențin elevii interesați și implicați pe tot parcursul orei.
Valenţele formativ-educative care recomandă aceste metode interactive ca practici de succes atât pentru învăţare cât şi pentru evaluare, sunt următoarele:
- stimulează implicarea activă în sarcină a elevilor, aceştia fiind mai conştienţi de responsabilitatea ce şi-o asumă;
- exersează capacităţile de analiză şi de luare a deciziilor oportune la momentul potrivit, stimulând iniţiativa tuturor elevilor implicaţi;
- asigură o mai bună punere în practică a cunoştinţelor, exersarea priceperilor şi capacităţilor în variate contexte şi situaţii;
- asigură o mai bună clarificare conceptuală şi o integrare uşoară a cunoştinţelor asimilate în sistemul noţional, devenind astfel operaţionale;
- unele dintre ele, cum ar fi portofoliul, oferă o perspectivă de ansamblu asupra activităţii elevului pe o perioadă mai lungă de timp, depăşind neajunsurile altor metode tradiţionale de evaluare cu caracter de sondaj şi materie;
- asigură un demers interactiv al actului de predare–învăţare–evaluare, adaptat nevoilor de individualizare a sarcinilor de lucru pentru fiecare elev, valorificând şi stimulând potenţialul creativ şi originalitatea acestuia;
- descurajează practicile de speculare sau de învăţare doar pentru notă.
Metode de predare-învăţare interactivă în grup :
Metoda predării/învăţării reciproce (reciprocal teaching)
Această metodă este o strategie instrucţională de învăţare a tehnicilor de studiere a unui text.
După ce sunt familiarizaţi cu metoda, elevii interpretează rolul profesorului, instruindu-şi colegii.
Are loc o dezvoltare a dialogului elev – elev. Se poate desfăşura pe grupe sau cu toată clasa.
Metoda învăţării reciproce este centrată pe patru strategii de învăţare folosite de oricine care face un studiu de text pe teme sociale, ştiinţifice sau un text narativ (texte, fișe de documentare).
Aceste strategii sunt:
• Rezumarea – înseamnă expunerea a ceea ce este mai important din ceea ce s-a citit; se face un rezumat.
• Punerea de întrebări – se referă la listarea unei serii de întrebări despre informaţiile citite; cel ce pune întrebările trebuie să cunoască bineînţeles şi răspunsul.
• Clarificarea – presupune discutarea termenilor necunoscuţi, mai greu de înţeles, apelul la diverse surse lămuritoare, soluţionarea neînţelegerilor.
• Prezicerea (prognosticarea) – se referă la exprimarea a ceea ce cred elevii că se va întâmpla în continuare, bazându-se pe ceea ce au citit.
Etape:
1. Explicarea scopului şi descrierea metodei şi a celor patru strategii.
2. Împărţirea rolurilor elevilor.
3. Organizarea pe grupe.
4. Lucrul pe text.
5. Realizarea învăţării reciproce.
6. Aprecieri, completări, comentarii.
EXEMPLU CONCRET: Clasa a IX-a M1- Aplicarea normelor de securitate şi sănătate în muncă şi de protecţia mediului în industria alimentară
Tema: Legislaţia şi normele privind securitatea şi sănătatea în muncă, PSI si protecţia mediului, în industria alimentară
Se oferă întregii clase, acelaşi text spre studiu, respectiv Legea protectiei muncii nr. 90/1996, pe categorii de articole. Clasa este împărţită în patru grupuri corespunzătoare celor patru roluri, membrii unui grup cooperând în realizarea aceluiaşi rol.
De exemplu, grupul A este responsabil cu rezumarea textului, grupul B face o listă de întrebări pe care le vor adresa în final tuturor colegilor, grupul C are în vedere
clarificarea termenilor noi şi grupul D dezvoltă predicţii. În final fiecare grup îşi exercită rolul asumat.
Avantajele metodei predării/învăţării reciproce:
− este o strategie de învăţare în grup, care stimulează şi motivează;
− ajută elevii în învăţarea metodelor şi tehnicilor de lucru cu textul, tehnici de muncă intelectuală pe care le poate folosi apoi şi în mod independent;
− dezvoltă capacitatea de exprimare, atenţia, gândirea cu operaţiile ei (analiza, sinteza, concretizarea, generalizarea, abstractizarea) şi capacitatea de ascultare activă;
− stimulează capacitatea de concentrare asupra textului de citit şi priceperea de a selecţiona esenţialul;
Știu ?/ Vreau să ştiu ? / Am învăţat ?
Metoda porneşte de la premisa că informaţia anterioară a elevului trebuie luată în considerare atunci când se predau noi informaţii.Prin această metodă interactivă elevii realizează conexiuni între ceea ce ştiu; se stimulează interesul elevilor pentru găsirea răspunsului în lecţie ; elevii decid ce au învăţat.
Aplicarea modelului Ştiu/ Vreau să ştiu/ Am învăţat presupune parcurgerea a trei paşi: accesarea a ceea ce ştim, determinarea a ceea ce dorim să învăţăm şi reactualizarea a aceea ce am învăţat.
Știu: Informații pe care elevii le dețin cu privire la tema ce urmează să fie abordată
Vreau să știu: Întrebări pe care elevii le au în legătură cu tema respectivă
Am învățat: Informații dobândite după activitatea de învățare
Etapa Ştiu implică două nivele ale accesării cunoştinţelor anterioare: un brainstorming cu rol de anticipare şi o activitate de categorizare. Brainstormingul se realizează în jurul unui concept cheie. Întrebări generale de felul „Ce ştiţi despre…” se recomandă atunci când elevii deţin un nivel scăzut de informaţii despre conceptul în cauză.
Etapa Vreau să ştiu presupune formularea unor întrebări, care apar prin evidenţierea punctelor de vedere diferite apărute ca rezultat al brainstormingului.
Etapa Am învăţat se realizează în scris, de către elevi, după ce conţinutul lecţiei a fost predat.
EXEMPLU CONCRET: Clasa a IX-a CDL M3- Organizarea locului de muncă în industria alimentară
Tema: Aditivii alimentari
Scopul: cunoașterea de către elevi a categoriilor de aditivi și efectele lor asupra organismului
Se distribuie elevilor materialele de lucru necesare însușirii noilor cunoștinte si se fac recomandări cu privire la rezolvarea sarcinilor de lucru, solicitându-se elevilor sa completeze primele 2 coloane ale fisei. Elevii primesc o fişă de lucru în care vor nota ce ştiu şi ce vor să ştie referitor la lecţie. La sfârşitul lecţiei vor nota, în fişa de lucru şi ce au învăţat.
Metoda jigsaw (mozaicul)
Este o strategie bazată pe învăţarea în echipă (team-learning). Fiecare elev are o sarcină de studiu în care trebuie să devină expert. El are în acelaşi timp şi responsabilitatea transmiterii informaţiilor asimilate, celorlalţi colegi.
ETAPE ŞI FAZE DE LUCRU:
1. Pregătirea materialului de studiu:
• Profesorul stabileşte tema de studiu şi o împarte în 4 sau 5 sub-teme. Opţional, poate stabili pentru fiecare sub-temă, elementele principale pe care trebuie să pună accentul elevul, atunci când studiază materialul în mod independent.
• Realizează o fişă-expert în care trece cele 4 sau 5 sub-teme propuse şi care va fi oferită fiecărui grup.
2. Organizarea colectivului în echipe de învăţare de câte 4–5 elevi (în funcţie de numărul lor în clasă).
• Fiecare elev din echipă, primeşte un număr de la 1 la 4–5 şi are ca sarcină să studieze în mod independent, sub-tema corespunzătoare numărului său.
• El trebuie să devină expert în problema dată. De exemplu, elevii cu numărul 1 din toate echipele de învăţare formate, vor aprofunda sub-tema cu numărul 1. Cei cu numărul 2 vor studia sub-tema numărul 2, şi aşa mai departe.
• Faza independentă:
• Fiecare elev studiază sub-tema lui, citeşte textul corespunzător. Acest studiu independent poate fi făcut în clasă sau poate constitui o temă de casă, realizată înaintea organizării mozaicului.
3. Constituirea grupurilor de experţi:
După ce au parcurs faza de lucru independent, experţii cu acelaşi număr se reunesc, constituind grupe de experţi pentru a dezbate problema împreună. Astfel, elevii cu numărul 1,
părăsesc echipele de învăţare iniţiale şi se adună la o masă pentru a aprofunda sub-tema cu numărul 1. La fel procedează şi ceilalţi elevi cu numerele 2, 3, 4 sau 5.
Faza discuţiilor în grupul de experţi:
Elevii prezintă un raport individual asupra a ceea ce au studiat independent. Au loc discuţii pe baza datelor şi a materialelor avute la dispoziţie, se adaugă elemente noi şi se stabileşte modalitatea în care noile cunoştinţe vor fi transmise şi celorlalţi membrii din echipa iniţială.
Fiecare elev este membru într-un grup de experţi şi face parte dintr-o echipă de învăţare.
Din punct de vedere al aranjamentului fizic, mesele de lucru ale grupurilor de experţi trebuie plasate în diferite locuri ale sălii de clasă, pentru a nu se deranja reciproc
Scopul comun al fiecărui grup de experţi este să se instruiască cât mai bine, având responsabilitatea propriei învăţări şi a predării şi învăţării colegilor din echipa iniţială.
4. Reîntoarcerea în echipa iniţială de învăţare.
Faza raportului de echipă:
Experţii transmit cunoştinţele asimilate, reţinând la rândul lor cunoştinţele pe care le transmit colegii lor, experţi în alte sub-teme.
Modalitatea de transmitere trebuie să fie scurtă, concisă, atractivă, putând fi însoţită de suporturi audio-vizuale, diverse materiale.
Specialiştii într-o sub-temă pot demonstra o idee, citi un raport, folosi computerul, pot ilustra ideile cu ajutorul diagramelor, desenelor, fotografiilor.
Membrii sunt stimulaţi să discute, să pună întrebări şi să-şi noteze, fiecare realizându-şi propriul plan de idei.
5. Evaluarea
Faza demonstraţiei: Grupele prezintă rezultatele întregii clase. În acest moment elevii sunt gata să demonstreze ce au învăţat. Profesorul poate pune întrebări, poate cere un raport sau poate da spre rezolvare fiecărui elev o fişă de evaluare. Dacă se recurge la evaluarea orală, atunci fiecărui elev i se va adresa o întrebare la care trebuie să răspundă fără ajutorul echipei.
Avantajele Jigsaw-ului:
Strategia mozaicului este focalizată pe dezvoltarea capacităţilor de ascultare, vorbire, cooperare, reflectare, gândire creativă şi rezolvare de probleme. Astfel, elevii trebuie să asculte activ comunicările colegilor, să fie capabili să expună ceea ce au învăţat, să coopereze în realizarea sarcinilor, să găsească cea mai potrivită cale pentru a-i învăţa şi pe colegii lor ceea ce au studiat.
EXEMPLU CONCRET: Clasa a XI-a M1- Biochimia produselor alimentare
Tema: Monoglucide (oze)
Profesorul împarte tema Monoglucide (oze) în 4 sub-teme:
– Clasificare și structură chimică
– Proprietăţi fizice
– Proprietăţi chimice
– Rolul monoglucidelor. Întrebuințări
Profesorul stabilește pentru fiecare sub-temă, elementele principale pe care trebuie să pună accentul elevul, atunci când studiază materialul în mod independent și realizează fișa expert.
Metoda piramidei
Sau metoda bulgărelui de zăpadă are la bază împletirea activităţii individuale cu cea desfăşurată în mod cooperativ, în cadrul grupurilor. Ea constă în încorporarea activităţii fiecărui membru al colectivului într-un demers colectiv mai amplu, menit să ducă la soluţionarea unei sarcini sau a unei probleme date.
Fazele de desfăşurare a metodei piramidei:
1. Faza introductivă: profesorul expune datele problemei în cauză;
2. Faza lucrului individual: elevii lucrează pe cont propriu la soluţionarea problemei timp de cinci minute. În această etapă se notează întrebările legate de subiectul tratat.
3. Faza lucrului în perechi: elevii formează grupe de doi elevi pentru a discuta rezultatele individuale la care a ajuns fiecare. Se solicită răspunsuri la întrebările individuale din partea colegilor şi, în acelaşi timp, se notează dacă apar altele noi.
4. Faza reuniunii în grupuri mai mari. De obicei se alcătuiesc două mari grupe, aproximativ egale ca număr de participanţi, alcătuite din grupele mai mici existente anterior şi se discută despre soluţiile la care s-a ajuns. Totodată se răspunde la întrebările rămase nesoluţionate.
5. Faza raportării soluţiilor în colectiv. Întreaga clasă, reunită, analizează şi concluzionează asupra ideilor emise. Acestea pot fi trecute pe tablă pentru a putea fi vizualizate de către toţi participanţii şi pentru a fi comparate. Se lămuresc şi răspunsurile la întrebările nerezolvate până în această fază, cu ajutorul conducătorului (profesorul);
6. Faza decizională. Se alege soluţia finală şi se stabilesc concluziile asupra demersurilor realizate şi asupra participării elevilor la activitate.
Ca şi celelalte metode care se bazează pe lucrul în perechi şi în colectiv, metoda piramidei are avantajele stimulării învăţării prin cooperare, al sporirii încrederii în forţele proprii prin testarea ideilor emise individual, mai întâi în grupuri mici şi apoi în colectiv.
Dezvoltă capacitatea de a emite soluţii inedite la problemele şi sarcinile apărute, precum şi dezvoltarea spiritului de echipă şi întrajutorare.
Dezavantajele înregistrate sunt de ordin evaluativ, deoarece se poate stabili mai greu care şi cât de însemnată a fost contribuţia fiecărui participant.
În aplicarea acestei metode trebuie respectate următoarele etape:
– Introductivă- prezentarea de către profesor a temei
– Lucrul individual sau în perechi
– Reuniunea în grupuri mari
– Gruparea rezultatelor finale într-o fişă de lucru colectivă
– Analiza rezultatelor şi trasarea concluzii
EXEMPLU CONCRET: Clasa a IX-a CDL M3- Organizarea locului de muncă în industria alimentară
Tema: Materii prime utilizate în industria alimentară
Se prezintă capitolul de evaluat – Materii prime utilizate în industria alimentară;
– În perechi , la nivelul fiecărei bănci, se realizează fişe de evaluare despre diferite alimente
• alimente de origine minerală (grupa 1) – apa, sarea
• alimente de origine vegetală (grupa 2) – cereale,fructe, legume
• alimente de origine animală (grupa 3) – carnea, laptele, ouăle
– Perechile care studiază aceeaşi grupă de alimente vor primi cartonaşe cu acelaşi număr ;
– Se alcătuiesc grupuri mai mari din grupuri mici care vor discuta despre aceeaşi grupă de alimente notând pe o fişă de evaluare colectivă rezultatele obţinute;
– Rezultatelor de la cele 3 grupe mari vor forma o fişă de evaluare colectivă sau Piramida Alimentelor.Se analizează rezultatele şi se creionează concluzii.
Metoda pălăriilor gânditoare („Thinking Hats”)
Metoda pălăriilor gânditoare este o tehnică interactivă, de stimulare a creativităţii participanţilor care se bazează pe interpretarea de roluri în funcţie de pălăria aleasă.
Cum se foloseşte această metodă:
Se împart cele 6 pălării gânditoare elevilor şi se oferă cazul supus discuţiei pentru ca fiecare să-şi pregătească ideile. Pălăria poate fi purtată individual – şi atunci elevul respectiv îi îndeplineşte
rolul – sau mai mulţi elevi pot răspunde sub aceeaşi pălărie. În acest caz, elevii grupului care interpretează rolul unei pălării gânditoare cooperează în asigurarea celei mai bune interpretări. Ei pot purta fiecare câte o pălărie de aceeaşi culoare, fiind conştienţi de faptul că:
• Pălăria albastră → clarifică
• Pălăria albă → informează
• Pălăria verde → generează ideile noi
• Pălăria galbenă → aduce beneficii
• Pălăria neagră → identifică greşelile
• Pălăria roşie → spune ce simte
EXEMPLU CONCRET: Clasa a IX-a CDL M3- Organizarea locului de muncă în industria alimentară
Tema: Fluxul tehnologic în spațiile de producție
• Pălăria albastră: defineşte problema și alege soluţia corectă: Cum organizezi un flux tehnologic corect într-o brutărie utilizând toate materialele puse la dispoziţie
• Pălăria verde: vizează soluţiile posibile;
• Pălăria galbenă: are în vedere posibilităţile reale de realizare a soluţiilor propuse;
• Pălăria neagră: evidenţiază slăbiciunile fiecărei soluţii date propuse.
• Pălăria albă: leagă soluţiile de informaţiile disponibile, răspunzând la întrebări de genul: “Au soluţiile propuse o bază informaţională?”;
• Pălăria roşie: stimulează participanţii să răspundă la întrebări de genul: “Ce simţiţi în legătură cu soluţiile propuse?”;
Avantajele metodei “Pălăriilor gânditoare”:
− stimulează creativitatea participanţilor, gândirea colectivă şi individuală;
− dezvoltă capacităţile sociale ale participanţilor, de intercomunicare şi toleranţă reciprocă, de respect pentru opinia celuilalt;
− încurajează şi exersează capacitatea de comunicare a gânditorilor;
− dezvoltă competenţele inteligenţei lingvistice, inteligenţei logice şi inteligenţei interpersonale;
Metoda cubului
Presupune explorarea unui subiect, a unei situaţii din mai multe perspective, permiţând abordarea complexă şi integratoare a unei teme.
Sunt recomandate următoarele etape:
– Realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează.
– Anunţarea temei, subiectului pus în discuţie.
– Împărţirea clasei în 6 grupe, fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva cerinţei de pe una din feţele cubului:
• Descrie
• Compară
• Asociază
• Analizează
• Aplică
• Argumentează
– Redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte grupe.
– Afişarea formei finale pe tablă sau prin afişare.
EXEMPLU CONCRET: Clasa a XI-a Modulul I: Produse de patiserie
Tema: Prepararea tipurilor de aluat pentru obţinerea produselor de patiserie
După parcurgerea UÎ – Prepararea tipurilor de aluat pentru obţinerea produselor de patiserie prin metoda cubului se aplică, alegându-se câte o temă pentru fiecare oră, ca activitate de recapitulare.
Temele sunt:
-Prepararea aluatului dospit
-Prepararea aluatului pentru foi de plăcintă
-Prepararea aluatului opărit
-Prepararea aluatului fraged
-Prepararea aluatului tip foietaj
-Prepararea aluatului fluid
-Activitatea se desfăşoară în grupe de 6 elevi, sub formă de concurs între echipe
-Fiecare echipă analizează aceeaşi temă
-Grupa alege un lider, care coordonează activitatea
-Fiecare elev al grupei primeşte o foaie de hârtie cu sarcina de lucru, reprezentând o faţă a cubului
-Cerinţa de lucru este înscrisă pe foaie
Faţa 1. Identificarea materiilor prime, importanţa calităţii materiilor prime
Faţa 2. Identificarea materiilor auxiliare
Faţa 3. Prepararea aluatului – operaţii
Faţa 4. Regim tehnologic – parametri
Faţa 5. Indici de calitate ai aluatului
Faţa 6. Norme de igienă şi protecţie a muncii specifice preparării aluatului pentru produse de patiserie.
Explozia solară (Starbursting)
Este o metodă nouă de dezvoltare a creativităţii, similară brainstormingului. Începe din centrul conceptului şi se împrăştie în afară, cu întrebări, asemenea exploziei stelare.
Cum se procedează:
Se scrie ideea sau problema pe o foaie de hârtie şi se înşiră cât mai multe întrebări care au legătură cu ea. Un bun punct de plecare îl constituie cele de tipul: Ce?, Cine?, Unde?, De ce?,Când?
Lista de întrebări iniţiale poate genera altele, neaşteptate, care cer şi o mai mare concentrare.
Scopul metodei este de a obţine cât mai multe întrebări şi astfel cât mai multe conexiuni între concepte. Este o modalitate de stimulare a creativităţii individuale şi de grup. Organizată în grup, facilitează participarea întregului colectiv, stimulează crearea de întrebări la întrebări și dezvoltă construcţia de idei pe idei.
EXEMPLU CONCRET: Clasa a XI-a Modulul I: Produse de patiserie
Tema: Materii prime și auxiliare utilizate în patiserii: zahărul
ETAPE:
1. Propunerea unei probleme: Zahărul
2. Colectivul se poate organiza în grupuri preferenţiale : 5 grupuri de câte doi elevi
3. Grupurile lucrează pentru a elabora o listă cu cât mai multe întrebări şi cât mai diverse:
Grupul 1: Cine a descoperit zahărul? Care a fost evoluţia la diverse popoare?
Grupul 2: Ce este zahărul?
Grupul 3: Cum se fabrică zahărul astăzi? Care sunt operaţiile de fabricare a zahărului?
Grupul 4: Care sunt principalele sortimente de zahăr?
Grupul 5: Ce proprietăţi are zahărul?
4. Comunicarea rezultatelor muncii de grup: fiecare grup utilizează pentru documentarea răspunsurilor mai multe surse de informare: manuale, enciclopedii, site-uri de informare, soft-uri educaţionale.
5. Evidenţierea celor mai interesante întrebări şi aprecierea muncii în echipă. Facultativ, se poate proceda şi la elaborarea de răspunsuri la unele dintre întrebări.
Brainstormingul
Sau furtuna de idei este una dintre metodele folosite pentru stimularea creativităţii elevilor.
Metoda presupune parcurgerea următoarelor etape:
– se alege tema şi se anunţă sarcina de lucru;
– se solicită exprimarea tuturor ideilor, chiar trăsnite, neobişnuite, fanteziste, aşa cum le vin în minte; se pot face asociaţii în legătură cu afirmaţiile celorlalţi, se pot prelua, completa, transforma, fără referiri critice. Nimeni nu are voie să facă observaţii negative.
– se selectează ideile originale sau cele mai aproape de soluţii fezabile pentru problema pusă în discuţie;
– se discută liber, spontan.
Profesorul trebuie să încurajeze exprimarea ideilor, să nu permită intervenţii inhibante şi să stimuleze explozia de idei.
EXEMPLU CONCRET: Clasa a IX-a M1- Aplicarea normelor de securitate şi sănătate în muncă şi
de protecţia mediului în industria alimentară
Tema: Accidente de muncă
1. Se alege tema: Accidente de muncă
2. Situaţia problemă: Sunteţi în atelierul de patiserie al şcolii. Trebuie să fierbeți amestecul pentru obținerea aluatului opărit.
3. Se anunţă sarcina de lucru: Indicaţi tipurile de accidente posibile, măsurile de prevenire a accidentelor şi măsurile de prim ajutor pentru fiecare accident posibil.
4. Elevii îşi exprimă ideile, oral sau scris, aşa cum le vin în minte; se pot face asocieri în legătură cu afirmaţiile celorlalţi, se pot prelua, completa, transforma, fără referiri critice.
5. Se selectează, se ordonează şi se completează ideile corespunzătoare temei propuse:
Prin folosirea acestei metode se provoacă şi se solicită participarea activă a elevilor, se valorifică experienţa personală a elevilor, se dezvoltă capacitatea de a se plasa în anumite situaţii, de a le analiza, de a lua decizii în ceea ce priveşte alegerea soluţiilor optime şi se exersează atitudinea creativă şi exprimarea personalităţii.
Folosirea aceste metode asigură condiţii optime elevilor să se afirme atât individual, cât şi în echipă, să beneficieze de avantajele învăţării individuale, cât şi de cele ale învăţării prin cooperare. Stimulează participarea activă a elevilor la propria lor formare şi îi încurajează să gândească liber şi deschis.
Metoda proiectului
Un avantaj important al proiectului constă în faptul că acesta oferă elevilor posibilitatea de a lucra într-un ritm propriu, de a-și folosi mai bine stilul adoptat de învățare, precum și posibilitatea de a învăța de la colegi.
Proiectul pune elevii în situația de a lua decizii, de a comunica și negocia, de a lucra și învăța în cooperare, de a realiza activități în mod independent, de a împărtăși celorlalți cele realizate/învățate, într-un cuvânt, îi ajută să participe direct la propria lor formare. Metoda proiectului presupune lucrul pe grupe de elevi și necesită pregătirea profesorului și a elevilor în vederea activității în echipă, prin cooperare, atât în clasă, cât și în afara clasei.
În alegerea unui proiect, este necesar de a se respecta anumite criterii:
– subiectul va fi negociat cu elevii;
– elevii trebuie să cunoască dinainte sursele de documentare;
– nu selectăm subiecte din cărți vechi și nu urmăm rutina din clasă;
– determinăm din start care va fi produsul prezentat la finele proiectului;
– urmărim ca elevii să aibă un anumit interes pentru subiectul respectiv.
EXEMPLU CONCRET: Clasa a XI-a Modulul I: Produse de patiserie
Tema: Prepararea tipurilor de aluat pentru fabricarea produselor de patiserie
După parcurgerea UÎ „Prepararea tipurilor de aluat pentru fabricarea produselor de patiserie“, propun elaborarea unor proiecte cu temele următoare:
-Prepararea aluatului dospit
-Prepararea aluatului pentru foi de plăcintă
-Prepararea aluatului fraged
-Prepararea aluatului tip foietaj
1. Alegeţi tema în acord cu profesorul şi stabiliţi obiectivele operaţionale, precum şi planificarea actvităţilor.
2. Obiective operaţionale
-să identifici materiile prime şi auxiliare utilizate pentru prepararea tipului de aluat
-să prezinţi operaţiile tehnologice de preparare a aluatului şi a parametrilor de lucru
-să prezinţi utilajele folosite şi normele de igienă şi protecţie a muncii
-să precizeze caracteristicile semifabricatului
3.Planificarea activităţii
-se lucrează în echipă de câte 3-4
-se împart sarcinile de lucru
-se stabileşte bibliografia
-se stabileşte calendaristic desfăşurarea activităţilor
•consultarea surselor de informaţii (3 zile)
•întocmirea fişelor de documentare/informaţii (3 zile)
•investigarea în fabrică, atelier (3 zile)
•discutarea materialelor în echipă (1 zi)
4. Elaborarea proiectului (5 zile)
5. Prezentarea proiectului de către liderul grupului
6. Evaluarea proiectului ţinând seama de conţinutul ştiinţific, originalitatea investigaţiilor, calitatea prezentărilor
Observaţii: Metoda se poate aplica şi pentru alte teme, finalizându-se cu ajutorul maistrului instructor, în orele de practică, cu realizarea produsului finit. Realizaţi expoziţii cu produsele obţinute de echipele voastre de lucru. Fotografiaţi produsele şi faceţi un montaj cu acestea.
Portofoliul de practică
Portofoliul de practică poate fi utilizat că instrument de evaluare a atingerii competenţelor de către elev, împreună cu fişa de observaţie a activităţii elevului întocmită de îndrumătorul de practică (profesorul de specialitate/ maistru instructor / tutore de practică).
Portofoliul de practică va cuprinde:
-jurnalul de practică,
-fişe de observaţie,
-fişe de lucru,
-studii de caz,
-rezultate ale proiectelor / miniproiectelor,
-fişe individuale pe o temă de practică,
-fişe de observaţie a activităţii elevului pe durata derulării practicii, documentaţii tehnice,
-fişe de evaluare (concepute de îndrumătorul de practică), aplicaţii, etc.
Practica la locul de muncă dă elevilor ocazia să:
– participe la procese de muncă reale
-înceapă să înţeleagă natura şi condiţiile muncii plătite
-afle mai multe despre problematica muncii, cum ar fi impactul schimbărilor tehnologice asupra procesului de muncă, relaţiile de la locul de muncă, drepturile şi responsabilităţile angajatorilor şi angajaţilor
-studieze şi evalueze opţiunile iniţiale în carieră şi oportunităţile de carieră
-fie asistaţi în ceea ce priveşte căile de urmat şi în procesul de decizie privind cariera
-îşi dezvolte o conştiinţă corespunzătoare privind atitudinea şi comportamentul în cadrul muncii plătite
-îşi îmbunătăţească abilităţile cheie, cum ar fi: abilităţile de comunicare; lucrul cu oamenii; rezolvarea problemelor; lucrul în echipă etc.
-îşi dezvolte calităţi personale cum ar fi: respectul de sine; iniţiativa; încrederea; simţul responsabilităţii
-îşi stabilească legături cu potenţiali angajatori
-înceapă să înţeleagă schimbările în cadrul tehnologiei.
Activităţile efectuate în cadrul practicii la locul de muncă trebuie să dea elevului prilejul să:
-pună în practică şi să observe cât mai multe aspecte legate de locul de muncă
-capete informaţii relevante necesare pentru a îndeplini sarcinile şi cerinţele de lucru stabilite de către şcoală.