Se vorbește mult despre „dezastrul din învățământul din România” și despre faptul că ar trebui să profităm de experiența pozitivă a altora. Să urmărim cum vede Natalie, o tânără din Olanda, acum student, perioada petrecută pe băncile liceului.
„
Cu șase ani în urmă, am început primul meu an de liceu în Olanda. Aveam doisprezece ani la acea vreme, vârsta obișnuită a elevilor olandezi de a-și începe perioada de liceu. Am intrat în „bridge class” care este primul an. Se numește în acest fel deoarece este o clasă de tranziție între școala elementară și școala secundară. Pentru unii elevi, această clasă este anul în care încearcă să se orienteze, pentru a vedea exact ce tip de educație le convine cel mai bine. Aceasta deoarece Olanda are trei niveluri diferite de educație în timpul școlii secundare. Aproximativ 60% dintre copii se alătură VMBO după școala elementară, care este calea școlară secundară care durează patru ani și permite elevilor să lucreze mai mult cu mâinile și să învețe lucruri practice. Un alt nivel este HAVO, care durează cinci ani și permite elevilor să studieze la un învățământ superior după școala secundară, dar nu le permite să meargă direct la universitate. În cele din urmă, există calea numită VWO care durează șase ani și care permite elevilor să meargă direct la universitate după acești șase ani.
Înainte de „bridge class”, eu am decis deja că voi urma calea VWO, așa că nu am ajuns într-o astfel de clasă de orientare. Eu și toți colegii mei am fost foarte siguri de alegerea noastră.
Alegerea nivelului de educație este primul pas important în cariera școlară din Olanda. Cu toate acestea, cu siguranță nu este ultimul. În cel de-al treilea an de liceu faci o altă alegere, materiile de studiu. Până atunci, fiecare elev urmează aceleași cursuri. La sfârșitul celui de-al treilea an, însă, elevii pot alege ce materii doresc să păstreze și pe care doresc să le abandoneze. Primul lucru pe care trebuie să-l aleagă este „direcția” pe care vor să o urmeze. Vrei să optezi pentru Natură și Sănătate sau Economie și Societate? Sau poate că Natura și Tehnica te-ar avantaja, sau poate calea Culturii și a Societății este pentru tine. Fiecare direcție are deja unele subiecte care trebuie luate în calcul când alegi acea direcție. De exemplu, este obligatoriu să existe Economie atunci când optezi pentru Economie și Societate, ceea ce este destul de evident, așa cum este obligatoriu să ai Fizică atunci când optezi pentru Natură și Tehnică. Pe lângă disciplinele obligatorii, există câteva materii pe care le poți alege, care depind, de asemenea, de direcția pe care o alegi. În sfârșit, puteți avea una sau două materii suplimentare. Dacă ai optat pentru Natura și Sănătate, nu este foarte obișnuit să alegi Istoria. Cu toate acestea, acele materii suplimentare sunt gratuite pentru a vă alege ceea ce vă place, deci este posibil să adăugați Istorie sau Filozofie în ”amestecul” vostru cu Fizica și Chimia. Aceste reguli se aplică elevilor HAVO și VWO, cu mici diferențe, deoarece elevii care merg pe ruta HAVO nu pot alege limba Latină sau Greacă, iar Matematica nu este necesară pentru HAVO.
Știam că atunci când trebuie să-mi aleg ceea ce voi studia, trebuia să aleg cu înțelepciune pentru că le voi urma încă trei ani și că ar trebui să dau examene la sfârșitul liceului. În cele din urmă, am ales Economie și Societate, direcția care mi s-a părut cea mai interesantă și care, părinții și prietenii mei au crezut că mi s-ar fi potrivit cel mai bine. De asemenea, am ales Latină, Franceză, Filozofie și Istorie și împreună cu celelalte materii obligatorii și am fost gata de drum.
Într-o zi obișnuită de școală, mă trezesc în jurul orei șapte. Multe lucruri s-au schimbat de la începutul liceului până acum, ultimul an de liceu, cu excepția unui singur lucru: m-am trezit la ora 7 ani de zile!
Cu toate acestea, știu că nu ar trebui să mă plâng prea mult. Există studenți olandezi care trebuie să se trezească mult mai devreme, deoarece trebuie să meargă până la școală timp de aproape o oră. Acestea sunt câteva cazuri excepționale, dar totuși ele există. Drumul meu până la școală durează în jur de 20-30 de minute în fiecare zi.
Începând cu al patrulea an, când elevii au propriul curriculum , nu este neobișnuit dacă nu încep ziua la prima oră. Orarul poate fi un dezastru, cu ore lungi în care nu ai lecții și trebuie doar să aștepți, fie începând mai târziu în cursul zilei și terminând destul de devreme.
O zi normală pentru mine ar fi de la 8:30 până la 15:15, poate cu o oră în care nu aș avea o lecție. Desigur, aceste ore sunt, fie rezervate studiului, fie unui drum la supermarket pentru ceva de mâncare sau doar relaxării în cantină împreună cu prietenii.
Ultimul meu program a fost cel mai plăcut, pentru că am avut trei zile în care am început mai devreme, dar, de asemenea, mi-am încheiat ziua în jurul orei unu.
Lucrurile despre care am scris până acum au fost destul de concrete. Ceea ce cred că este foarte important în orice liceu este modul în care elevii și profesorii se comportă unii față de ceilalți și care este nivelul general al motivației.
În plus, cred că este important să ai o mulțime de variante pentru activități extrașcolare. Am constatat singură: momentele în care înflorești, te dezvolți mai mult ca elev sunt atunci când te implici în școala ta și încerci diferite activități. Cred că majoritatea școlilor din Olanda oferă o mulțime de astfel de activități.
De exemplu, școala mea oferă o gamă largă de călătorii culturale diferite. Am fost în schimburi de experiență în Spania și Norvegia, am vizitat Londra, Cambridge, Yorkshire și am făcut un întreg tur al Greciei. Aceste activități dau elevilor o viziune mai largă și îi fac mai interesați de alte culturi. De asemenea, cred că un liceu nu poate educa elevii fără să le arate o parte a lumii. Liceul meu la făcut cu siguranță o treabă excelentă în această privință.
Dar, desigur, aceste excursii distractive, multe dintre ele și educaționale, încă nu arată nivelul de motivare care este prezent la școală, în timpul lecțiilor. Când comparăm Țările de Jos cu diferite școli din Europa, cred că un anumit nivel de motivație lipsește. Avem ceea ce se numește „cultura lui șase” și asta este ceea ce se întâmplă în foarte multe licee din Olanda. Cultură lui șase este atunci când un student studiază doar suficient pentru a obține un șase ceea ce înseamnă să treacă un anumit test sau examen, dar nu încerca să țintească mai sus și să progreseze. Te poți gândi că nu este necesar să studiezi mai mult să obții o notă mai mare, deoarece poți trece testele tale cu mai puțin efort.
Din primul an de liceu, am fost întotdeauna foarte motivată să obțin note bune. În primul rând, mi-a plăcut să învăț lucruri noi și mi-au plăcut o mulțime de materii. În al doilea rând, chiar am vrut să mă perfecționez, pentru că mi-a plăcut să am câte o provocare din când în când. Dar colegii mei care nu aveau această perspectivă nu au fost învățați să se motiveze cu adevărat în liceul nostru. Acum nu vreau să spun că nici un profesor nu a încercat vreodată să ne motiveze. Au existat profesori care le-au spus elevilor lor că pot învăța mai bine și că ar trebui să încerce să studieze mai mult ca să facă într-adevăr tot ceea ce pot și să progreseze.
Dar pe de altă parte, am avut, de asemenea, profesori care m-au privit ciudat atunci când i-am întrebat cum pot trece de nivelul de șase. Când am avut nevoie de lecții de îndrumare pentru Economie, deoarece media mea era doar de cinci puncte și am considerat că nu era de ajuns, profesoara mea mi-a spus că nu ar trebui să-mi pierd timpul cautând un tutore. N-am renunțat și media mea a fost foarte bună! Am insistat să-mi îmbunătățesc media și mi-a oferit niște sfaturi și trucuri. Cu toate acestea, aceste sfaturi nu mi-au fost suficiente: am vrut ajutor solid pentru această materie.
De asemenea, cred că această „cultură a lui șase” face ca unii studenți care sunt foarte motivați, să se relaxeze puțin. Dacă studiezi într-un mediu în care colegii tăi studiază timp de două ore, primesc șase și sunt mulțumiți, poți să fi dezamăgit și să gândești: Ei bine, de ce aș studia chiar și timp de șase ore? Și ei își iau examenele. De ce aș face toate aceste eforturi?
Cred că este cu adevărat păcat când un liceu nu încearcă să obțină cele mai bune rezultate de la toată lumea. Cu siguranță, pentru unii studenți, un șase poate fi o notă bună, deoarece ei au studiat din greu la un obiect dificil, așa cum au fost notele mele la Economie în al patrulea an. Cu toate acestea, atunci când un student care este capabil de a obține 8 și 9 are doar scoruri 6 pentru că sistemul nu-l motivează este cu adevărat o pierdere.
Pe de altă parte, această „cultură a lui șase” are și o viziune mai pozitivă: nu m-am simțit niciodată presată sau stresată la liceul meu pentru a obține note mari și a ajunge mai sus. Întotdeauna a existat o anumită atmosferă în jurul nostru pe care am simțit-o: dacă încercați să fiți cel mai bun, este bine. În unele privințe, acest lucru este foarte liniștitor. Dacă mi s-ar fi spus că notele mele pentru Economie sunt dezastruoase și dacă aș fi fost presată atât de mult încât să mă streseze, s-ar putea să nu mai pot să mă bucur, să nu-mi mai placă acest obiect.
Am auzit mai mulți profesori pe parcursul anului, spunându-ne: ”Tot ce poți face este doar să faci tot ceea ce poți! Și chiar dacă nu obțineți o notă mare, cel puțin ați încercat și puteți trece anul cu un șase”.
Nu numai profesorii, ci și alți elevi din jurul tău întotdeauna te încurajează atunci când primești șase sau chiar insuficient, care nu sunt prea mici: „Ei bine, e grozav! Nici măcar nu am studiat și am șase!
Chiar dacă am vorbit uneori despre acest lucru cu prietenii (care, de asemenea, au făcut și ei eforturi în studiile lor) și m-am plâns de faptul că nu avem mediul cel mai motivant la școală, s-ar putea să nu fie cea mai gravă situație.
După cum am menționat, liceul nostru nu ne împinge să ne gândim că toate notele sunt importante. Dacă îți dai silința, totul este bine. Și cred că este o bună caracterizare a mediului de studiu.
Pe ansamblu, din propria mea experiență, școala mea a încercat într-adevăr să mă facă un student mai deschis.
Liceul meu m-a dus în călătorii uimitoare și mi-a arătat puțin din lume. În ceea ce privește mediul de studiu, eu am fost mereu motivată, însă școala mea nu a încercat să mă motiveze și mai mult. Cu toate acestea, nici nu mi-au fost presați niciodată să obținem note mai mari și mai performante, ceea ce a dus la o atmosferă destul de calmă.
Privind din nou la toate astea din ultimul meu an de liceu: a fost o adevărată călătorie.
”
Eu nu am sesizat lipsa de plăcere și plictiseala pe care o experimentează o mare parte a elevilor români în timpul petrecut la școală. Elevii olandezi au și zile cu orarul ”un dezastru” și probabil și teme pentru acasă, dar acestea nu sunt privite ca o corvoadă, ci ca o continuare firească a celor învățate la școală.
Există o mai mare libertate de decizie asupra curriculum-ului care, probabil, este o sursa importantă a motivatiei pentru studiu. Nu se pune presiune pe elev, fiecare își alege drumul în funcție de aptitudinile și înclinațiile pe care le are. Nu se învață într-un mediu concurențial ceea ce pentru elevii cu potential, ca Natalie, este un minus, dar elevii sunt încurajați și ajutați. Am văzut că acest lucru nu se întâmplă chiar tot timpul, ca și la noi, din păcate.
Școala oferă elevilor o paleta largă de activități estrașcolare, excursii distractive și educative cu reale beneficii în plan educativ şi social, esenţiale în dezvoltarea armonioasă a elevilor.
Am punctat doar o parte din aspectele pe care cred că ar trebui să le adoptăm în relațiile profesori-elevi, posibile în mare măsură și în școala românească, care ar crește nivelul motivațional al elevilor și implicit rezultatele lor școlare.