Analiza operei „Nostalgia”, de Mircea Cărtărescu: O abordare postmodernistă a literaturii

Studierea scriitorilor postmoderniști în școală aduce o multitudine de semne de întrebare. Ce mesaj transmite un autor dacă în operele sale lipsesc personajele sau acțiunea? Care este scopul utilizării mijloacelor artistice experimentale, când diversitatea lor determină o profundă confuzie? Trebuie abordat altfel un text narativ scris de un autor contemporan, al cărui stil este mai mult fundamentat pe jocul de cuvinte?

Astăzi, există în manualele școlare autori postmoderniști, printre care se numără și Mircea Cărtărescu. Dificulatea predării acestui autor este rezultată chiar de neînțelegerea coordonatelor după care se ghidează opera lui. Cărtărescu nu mizează pe narațiune, nu construiește personaje complexe, ci în opera sa, focusul este axat pe limbaj. Voi utiliza drept exemplu de analiză volumul Nostalgia de Mircea Cărtărescu, prezentând un model de predare care va ilustra următoarele aspecte ale operei: tehnicile narative utilizate, lexicul utilizat, temele valorificate în operă, o perspectivă critică despre volum.

Cartea este alcătuită dintr-o serie de 5 nuvele, care pot fi citite și ca operă de sine stătătoate sau pot fi înțelese ca părți ale unui întreg din universul ficțional evidențiat de Cărtărescu. Întreaga operă este un exercițiu al scrisului modernist, începând de la simplitatea discursului, până la rupturile abrupte din firul evenimențialului.

Pe parcursul romanului, sunt remarcabile multitudinea de tehnici narative specifice modernismului. Cea mai evidentă tehnică narativă utilizată este fluxul conștiinței, tehnică folosită preponderent în opera Ulise de James Joyce. Prin acesta se prezintă fluxul gândirii naratorului, așa cum reies firesc din mintea lui. Din acest motiv, evenimentele nu se petrec în ordine cronologică, nici măcar logică. Rupturile la nivel semantic sunt extrem de dese la Cărtărescu, nu se urmărește un fir liniar decât foarte vag. Influența modernismului este simțită în carte și la nivelul limbajului. Termenii utilizați sunt cotidieni, uzuali, dar în interiorul textului aceștia capătă sensuri noi, sau sunt utilizați în jocuri de cuvinte. Cartea explorează aspectul ludic al limbajului, la care se adaugă directețea mesajului. Lipsa unui fir narativ coerent și liniar denotă faptul că singura realitate textuală este limbajul. Frazele alambicate, sintagmele vagi sau asocierea de imagini inedite creionează un univers abstract, în care doar cuvintele stau la baza lumii ficționale imprecise.

Una dintre temele preponderente în roman este tema oniricului. Tema oniricului în literatură se referă la explorarea și reprezentarea viselor, a visului și a subconștientului în operele literare. Mircea Cărtărescu este unul dintre acei scriitori care a explorat în mod profund tema oniricului în operele sale. El folosește visele și imaginația pentru a crea un univers narativ care este adesea suprarealist și captivant. Cărtărescu este cunoscut pentru abordarea sa complexă și detaliată a experienței umane, iar tema oniricului îi permite să exploreze aspecte ale psihicului uman care sunt adânc înrădăcinate în subconștient și să le aducă la suprafață într-o manieră artistică. Prin intermediul elementelor onirice, Mircea Cărtărescu poate să creeze imagini și atmosfere puternice, să surprindă cititorii cu situații neașteptate și să ofere o experiență de lectură profundă și captivantă. El folosește adesea tehnici narative specifice modernismului, cum ar fi fluxul de conștiință și linearitatea fragmentată, pentru a transmite complexitatea și straturile multiple ale visului și ale subconștientului.

Criticul literar Nicolae Manolescu apreciază volumul de nuvele astfel „un fantastic hiperrealist, crescând în boule-de-neige pe parcursul narațiunii, oniricul, viziunile cosmice, obsesiile sexuale și o simbolistică sofisticată”. Acesta adaugă și faptul că Mircea Cărtărescu adaugă tehnicilor narative moderniste și o notă de originalitate. Manolescu apreciază pozitiv opera prozatorului, remarcând-o atât la nivel tematic, cât și la nivel tehnic, discursiv.

Astfel, predarea postmodernismului, în special a operei lui Mircea Cărtărescu, necesită o abordare specială, care să țină cont de tehnicile narative neconvenționale, de accentul pe limbaj, și de explorarea temelor complexe cum ar fi oniricul. Nostalgia este un exemplu relevant pentru a înțelege aceste aspecte, fiind o operă în care limbajul și tehnnocile narative complexe joacă roluri fundamentale în crearea unui univers ficțional bogat. Aprecierea critică confirmă valoarea operei atât la nivel tematic, cât și stilistic.

Bibliografie

CĂRTĂRESCU, Mircea, 2024, Nostagia, HUMANITAS, București.

MANOLESCU, Nicolae, 2018, Arca lui Noe, editura Cartea Românească, București.

MANOLESCU, Nicolae, 2019, Istoria critică a literaturii române, editura Cartea Românească, București.

 

prof. Ioana Lăcrimioara Pelea

Școala Româno-Britanică, Suceava (Suceava) , România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/ioana.pelea

Articole asemănătoare