Învățarea depășește cadrul formal al școlii, mai ales în prima parte a vieții. O învățare dincolo de discipline, de rigiditatea canoanelor academice tradiționale poate fi mai profitabilă din perspectiva nevoilor omului contemporan.
„Când mergi pe-afară, natura nu te pune faţă în faţă pentru trei sferturi de oră numai cu flori şi în următoarele trei sferturi numai cu animale”. (Jacobs H.H., 1989)
În învățământul primar, abordarea integrată a continuturilor este o necesitate, dată de nevoia firească a școlarului mic de a explora mediul apropiat, fizic și social, de a-l cunoaște și de a-l stăpâni.
Învățarea într-o manieră cât mai firească, pe de-o parte și, pe de altă parte, învățarea conform unei structuri riguroase sunt extreme care trebuie să coexiste în curriculum-ul integrat.
Activitățile integrate au la bazã un scenariu didactic orientativ, cu o structurã flexibilã și care lasã loc imaginației sã adapteze din mers activitatea, în funcție de nevoile elevilor și de temele abordate.
Problemele concrete de viaţă, ce trebuie rezolvate zi de zi, au un caracter integrat şi nu pot fi soluţionate decât apelându-se la cunoştinţe, deprinderi, competenţe ce nu sunt încadrate în contextul strict al unui obiect de studiu. Pentru ca elevii zilelor noastre să facă faţă solicitărilor lumii contemporane, trebuie să le formăm capacitatea de a realiza transferuri rapide şi eficiente între discipline, de a colecta, sintetiza şi de a pune la lucru împreună cunoştinţele dobândite.
Cei 4 piloni ai învățării integrate sunt:
- a învăța să știi: a stăpâni instrumentele esențiale ale învățării pentru comunicare orală, citit, scris, socotit;
- a învăța să faci: a-ți însuși deprinderile necesare pentru a practica o profesie și a-ți însuși competențele psihologice și sociale necesare pentru a putea lua decizii adecvate diverselor situații de viață; a folosi instrumentele tehnologiilor avansate;
- a învăța să muncești împreună cu ceilalți: a preveni și a rezolva conflictele împreună; a lucra împreună cu ceilalți pentru atingerea unor obiective commune;
- a învăța să fii: a-ți dezvolta personalitatea și a fi capabil să acționezi autonom și creativ în diverse situații de viață; a manifesta gândire critică și responsabilitate; a valoriza cultura și a depune eforturi pentru dezvoltarea propriilor capacități intelectuale, fizice, culturale; a manifesta simț estetic și a acționa pentru menținerea unui climat de pace și înțelegere.
Cele mai productive strategii şi metode de predare integrată sunt:
- metoda proiectului;
- învățarea prin descoperire;
- învățarea prin cercetare;
- învățarea de tip aventură;
- învățarea prin problematizare;
- învățarea prin dezbatere
PROIECTAREA ACTIVITĂȚII INTEGRATE:
Activitatea de proiectare didactică presupune o viziune de ansamblu a tot ceea ce se poate întâmpla pe perioada derulării unui proiect şi pentru o activitate închegată într-un scenariu unic, cu secvenţe unice, alcătuite din una-două activităţi integrate pe arii de stimulare şi complementare.
Activitatea de proiectare se realizează în funcţie de obiectivele presupuse pe zile, în aşa fel încât să permită crearea unor scenarii de lucru plăcute copiilor, care să-i antreneze în rezolvarea sarcinilor încredinţate.
Se va avea în vedere permanent ca obiectivele propuse să fie de ordin formativ, dar şi informativ, să nu fie numeroase pentru a permite împletirea și desfășurarea lor.
Abordarea integrată a conținuturilor iese din monotonia aceluiași algoritm de predare, elevii fiind atrași și stimulați de diversitatea activităților dintr-o singură oră și de apariția elementului surpriză. Dacă succesul școlar este dat de performanța școlară, succesul personal este dat de competența de a ieși din tiparul unei discipline și de a realiza conexiuni între cunoștințe și de a soluționa în mod favorabil o problemă.
Abordarea integrată este o împletire a conţinuturilor într-o formă atractivă, flexibilă, mobilizatoare, care conduce activitatea copilului spre investigare, documentare, cercetare şi aplicare practică a celor învăţate. Întregul program se realizează prin joc, dar nu un joc întâmplător, ci unul organizat, în care copilul are prilejul să exploreze medii diferite şi să îndeplinească sarcini fie individual, fie în grupuri mici.