Pe lângă achizițiile anterioare cu care vin la lecție, elevii aduc în clasă dispoziții, înclinații, de care profesorul trebuie să țină cont în proiectarea activității didactice. Scopul important al instruirii este acela de a forma personalități independente, de a-i forma ca persoane care învață ceea ce considerăm că merită să fie învățat, dar trebuie să valorificăm înclinațiile, preocupările lor.
Profesorii și sistemul educațional trebuie să facă din școli niște locuri atractive, primitoare, în care elevii să învețe pentru viață, să se adapteze cerințelor societății. Școala trebuie să vină în sprijinul elevilor care au nevoi variate. Ei trebuie stimulați adecvat și sprijiniți să înțeleagă importanța implicării în studiul disciplinelor școlare.
Ben Levin, în cartea „How to Change 5000 Schools”, a pornit de la premisa că în centrul îmbunătățirii școlii stă optimizarea activității cotidiene de predare și a practicilor de învățare, la acestea se adaugă ideea că școala trebuie să colaboreze pentru a se asigura că predarea și practicile de învățare zilnice constituie principalul punct de interes și toți sunt responsabili pentru performanțele școlii. De cultura școlii ține performanța în actul predare-învățare-evaluare.
În perioada de învățare-predare-evaluare online, profesorul a trebuit să facă față mai multor provocări, a trebuit să îmbine creativ metode tradiționale cu cele moderne, care țin de tehnologia modernă.
Tehnologia digitală a completat predarea tradițională, deoarece orele s-au mutat în online. Elevii care aveau anumite competențe digitale, computer, internet au reușit să participe și să-și însușească noțiunile predate. Dificultăți au fost întâmpinate în această perioadă: de comunicare autentică, relaționare și nu s-a putut acorda sprijinul necesar elevilor cu nevoi speciale. Astfel, profesorul a fost nevoit să dea sarcini diferențiate, dar elevii cu nevoi speciale au nevoie de un sprijin mai mare, o atenție adecvată.
Următoarele activități didactice au fost limitate în perioada școlii online: sprijinul personalizat acordat elevilor cu nevoi speciale; comunicarea autentică, relaționarea umană, monitorizarea ritmului învățării, feedbackul pentru corectarea promptă sau pentru confirmarea achizițiilor, explicații pentru înțelegerea conceptelor, consilierea individuală, etc.
Este destul de dificil pentru un profesor care predă online și este urmărit de o întreagă clasă să ofere sprijin adecvat nevoilor elevului cu dificultăți de învățare. Acest fapt se poate îndrepta numai cu suport individual adecvat într-o sesiune online doar cu elevul.
Monitorizarea învățării în online este mai dificil de realizat. Se pot da teste online pentru o evaluare formativă și pentru a identifica lacunele din învățare. Elevul poate da testul și de mai multe ori și poate conștientiza singur ce are de aprofundat și poate cere sprijin profesorului. Astfel, evaluarea este rapidă și profesorul poate observa nivelul achizițiilor elevului. Poate trimite feedback individualizat elevului, dar și recomandări, explicații suplimentare. Acestea se pot realiza pe platforme educaționale avizate, precum Google Classroom, Edmodo.
Pentru a se desfășura cu succes activitățile didactice online, trebuie să beneficieze și profesorul și elevul de tehnologie, de platforme instalate avizate, suport pedagogic pentru realizarea activităților de învățare adecvate, eficiente și atractive, de resurse digitale specifice disciplinei, instrumente potrivite predării-învățării-evaluării. Toate aplicațiile necesită timp de acomodare, de învățare suplimentar, ceea ce încarcă uneori programul. Un rol important în actul învățării îl reprezintă motivația elevului.
Clasele virtuale nu pot substitui clasele reale, ele pot completa activitatea didactică, fiind complementare. În mediul online se pot accesa resurse educaționale deschise precum: Kahoot, Learning Apps, muzee virtule, simulări, Google forms. Elevul nu este obișnuit să învețe online și îi trebuie un timp de acomodare. O dificultate mare o întâmpină și elevul timid, care se exprimă greoi. El trebuie să primească un feedback și din evaluarea scrisă, iar profesorul trebuie să își cunoască foarte bine elevii.
Profesorul trebuie să fie creativ, să aibă mai multă încredere în competențele pedagogice și valoarea acestora pentru proiectarea activităților de învățare la distanță. Trebuie să se centreze pe esențial, pe aspectele semnificative din curriculum.
Un sfat adresat profesorilor, pornind de la afirmațiile lui John Hattie ar fi: „În primul rând, hrăniți și impulsionați abilitățile intelectuale și imaginative ale fiicelor mele pentru a-și depăși orizonturile care n-au cum să fie atinse de așteptările minimaliste și suficiente. Nu-i tratați pe elevi cu superioritate, aruncându-le în față tot soiul de cuvinte de neînțeles, care pretindeți că ar fi cunoaștere și învățare; nu le zdrobiți dragostea lor de a învăța printr-o pedagogie plictisitoare. Nu-i supraîncărcați cu «muncă inutilă»… Asigurați-vă că există un progres real al învățării de la o zi, o săptămână sau o lună la alta, de la un semestru sau un an la altul.”
Bibliografie
John Hattie, Învățarea vizibilă, Educație și formare, TREI, 2014.
Școala online, Elemente pentru inovarea educației, Raport de cercetare evaluativă, București, mai 2020. Online: