Ca orice școală care își dorește ce e mai bun pentru elevii săi la fel și Școala Gimnazială „Sfântu Ilie” din Toplița, jud. Harghita, a făcut posibilă deplasarea unui grup de doisprezece elevi în Antalya, Turcia. Fiind școală acreditată Erasmus, o echipă de cadre didactice dedicare au muncit, au pus cap la cap informații, au întocmit documentația necesară și au aplicat pentru un proiect cu finanțare europeană. Munca lor nu a fost în zadar: proiectul nu a bucurat doar inima celor doisprezece elevi participanți ci și inima părinților acestor elevi care, după o călătorie de 26 de ore au ajuns în Antalia, Turcia.
Cu toții am experimentat dormitul în tren, dormitul în avion, escala de șase ore, un alt avion apoi microbuzul care ne-a dus la destinație. A fost greu? Cred că am uitat cu toții încă din ziua următoare când ne-a zâmbit soarele Antaliei, ne-a întâmpinat cu foșnetul ei Marea Mediterană și niște gazde extraordinare!
Scopul nostru era să vizităm o școală din Manavgat, să facem cunoștință cu elevii acelei școli și să vedem cum lucrează ei, cum învață, cum comunică, colaborează, ce învață, interesele lor și modul lor de a trăi viața de elev. Unul dintre aspectele de cel mai mare interes pentru noi a fost educația digitală și tehnologia de care se bucură copiii din Manavgat. Gazdele noastre ne-au primit cu mult entuziasm, ne-au împărtășit aspecte care țin de educație și dezvoltarea copiilor ca viitori adulți. Au avut și foarte multe întrebări și prin discuțiile noastre am reușit să aflăm lucruri interesante și să găsim puncte comune ale vieții de adolescent din România și Turcia.
Prin bunăvoința gazdelor, am reușit să vizităm încă două școli unde întreg personalul și colectivul de elevi ne-au primit în casa lor educațională și ne-au împărtășit aspecte ale sistemului de învățământ din Turcia. Deși este diferit de cel din țara noastră am reușit să găsim puncte comune: se studiază, în general, aceleași materii, programul școlar diferă fiind mai lung cu cel puțin trei ore într-o zi cu diferența că elevii au pauză de masă la ora amiezei și servesc masa de prânz la școală.
Cu toții am remarcat zâmbetul copiilor din toate școlile vizitate, dorința lor și deschiderea spre comunicare, sunt încurajați constant să exerseze limba engleză ori de câte ori au ocazia. Nu a durat mult și entuziasmul lor ne-a molipsit: la încheierea activităților, la plecare, s-au făcut schimburi de e-mailuri, numere de telefon și am văzut multe, multe îmbrățișări. În microbuzul care ne transporta între școală și locul de ședere s-au pornit discuțiile: ”Ați văzut cum…?”, ”Și noi am putea la școlă să…”, ”Ce frumos era în cabinetul de…”, ”Sala cea mai frumoasă a fost…”, ”Am aflat că…”, ”x spunea că… și m-a întrebat despre…”. Fiecare observație, opinie, părere, remarcă a fost notată în jurnalul individual al proiectului. În fiecare seară d-l prof. Gabriel- Adrian Daroși, d-na prof. Lenuța Kondratovici și d-na prof înv. primar Cristina Antal s-au îngrijit ca fiecare aspect să fie notat urmând să fie diseminat în școla noastră, colegilor.
Timpul părea că trece mult prea repede, am mai fi avut nevoie de timp pentru a descoperi lucruri noi.
În școala gazdă prietenii noștri au pregătit un banner pe care fiecare dintre noi ne-am lăsat amprenta mâinii. În așa-zisul timp liber am vizitat locuri încărcate de istorie, adevărate emițătoare de cultură: muzee, situri, moschei; amprente ale culturilor care au trecut sau au sălășluit pe teritoriul Turciei. Frumuseți nebănuite! Am simțit că fiecare moment petrecut în acest proiect a fost încărcat de informație și ne bucurăm că am reușit să dăm valoare fiecărei clipe petrecute în Turcia. De mare, mare ajutor ne-a fost d-l Furkan care, luat de valul entuziasmului nostru, a făcut tot posibilul ca șederea noastră și activitatea noastră să se îmbogățească în fiecare minut! Mulțumim!
”One, two, tree – Antalya is the best for Erasmus!” – cu acest slogan ne da tonul d-l Furkan și în ciuda oboselii ne doream să mergem mai departe. Acum, când privim pozele, nu vedem oboseala călătoriei sau a zilelor lungi de activitate susținută în școală și în vizitele care au urmat; vedem și simțim bucuria și încântarea că ne-am transformat în doritori de învățare și mai aprigi, în mesageri ai informațiilor și cunoștințelor, în elevi cheie care pot să insufle dorința de cunoaștere colegilor din școală, deschizători de ferestre europene pentru părinții noștri care nu au avut oportunități ca ale noastre prin programul Erasmus+.
E doar un început!