Jocul este un instrument educațional care permite lucrul cu un nivel ridicat de motivație și cu o metodologie care combină experimentarea, luarea deciziilor și analiza consecințelor.
Trei idei cheie:
1. Este foarte important jocul pe care îl propunem. Mecanismele interne care ne vor prinde într-un joc sunt: provocare, motivație și distracție. Acești trei factori sunt diferiți pentru fiecare jucător și, prin urmare, va fi necesar să ne asigurăm că în propunerile de joc există elemente care trezesc interesul fiecărui tip.
2. Privite din interior, jocurile sunt un amestec între diferitele mecanisme posibile, pe de o parte relațiile dintre jucători, pe de altă parte jucătorii cu elementele de joc și estetica jocului, adică modul în care jucătorii intră în universul care a fost creat. Când creați o propunere de joc, trebuie să lucrați din aceste trei perspective pentru a vă asigura că niciuna nu este omisă.
3. Proiectarea experiențelor educaționale bazate pe jocuri este un proces care începe prin a stabili obiectivele și tipul de experiență pe care doriți să o trăiți, iar apoi va trebui să căutați jocurile care corespund necesităților dumneavoastră sau să realizați modificările necesare.
Predarea unui joc de masă necesită timp și dăruire. Nu este o sarcină simplă, dar reprezintă o investiție mare. Pe lângă obiectivele urmărite, respectiv consolidarea numerației în limitele 1-6 și raportarea cantității la număr, în cadrul acestor jocuri, preșcolarul mai învață:
- să-și aștepte rândul;
- să joace corect;
- să fie atent la coechipierul său.
Jocul „O cale cu obstacole”
Jucătorii sunt grupați în perechi; unul reprezintă un orb, iar celălalt un ghid. Sala de clasă este plină cu obiecte care reprezintă obstacole. Ghidul trebuie să-și ajute partenerul orb să se deplaseze prin sala de clasă folosind instrucțiuni verbale, orientare spațială (înainte, la dreapta, la stânga, înapoi…) până la atingerea unui scop indicat.
La finalul jocului, are loc o dezbatere structurată: Cum te-ai simțit în acest joc? A fost distractiv? Ți-a fost frică să te miști orbește prin sala de clasă, unde? Au existat multe obstacole cu care te-ai putea ciocni? Ce ai simțit când ți-ai ajutat partenerul? Și când este ajutat de el? Te-ai împiedicat de multe ori? Cum crezi că se simt oamenii care nu pot vedea?
Obiective: comunicare, ajutor, empatie.
Dezvoltarea emoțională: plăcerea de a ajuta și de a fi ajutat, plăcerea de a atinge scopul, controlul emoțional (face față și depășește sentimentele de nesiguranță și frică derivate din deplasarea orbește), empatie față de stările emoționale ale altei ființe umane, sensibilitatea față de oameni orbi, sentimente de acceptare (fiecare jucător are un rol necesar pentru realizarea jocului).
Dezvoltare socială: comunicarea verbală (exprimare și ascultare activă);
comportamente de ajutor (pentru a facilita mișcarea nevăzătorilor).
Dezvoltare intelectuală: atenție.
Dezvoltarea psihomotorie: funcții psihomotorii: orientare spațială, noțiune de direcție fără referință vizuală, schema corporală, percepția auditivă.