În planificarea jocurilor didactice, este necesar ca educatoarea să se orienteze după sarcina didactică pe care acestea o cuprind şi să ţină seama de legătura lor cu celelalte activităţi care se desfăşoară în grădiniţă.
A) Structura jocurilor didactice
M. Lăzărescu& L. Ezechil (2017, p. 151-152) arată că jocul didactic are o serie de caracteristici prin care se deosebeşte de celelalte jocuri şi forme de organizare a activităţilor comune:
Scopul didactic al jocului reprezintă o finalitate educativă şi se formulează prin raportarea la obiectivele specifice. El trebuie să fie clar şi precis, pentru a asigura organizarea şi desfăşurarea corectă a activităţii.
Sarcina didactică este formulată în funcţie de conţinutul activităţii şi de nivelul de vârstă al copiilor. Ea reprezintă elementul de instruire în jurul căruia sunt antrenate operaţiile gândirii. Pentru copii, sarcina didactică apare ca o problemă de gândire (de recunoaştere, denumire, descriere, comparaţie etc.). Acest aspect trebuie să se reflecte în modul în care educatoarea formulează aceste sarcini, ţinând seama de următoarele caracteristici:
- să fie definită sub forma unui obiectiv operaţional, cuprinzând un singur aspect al conţinutului şi precizând ceea ce trebuie să facă în mod conştient şi concret copiii în desfăşurarea jocului, pentru a realiza scopul propus;
- cuprinde o problemă care trebuie rezolvată de către toţi copiii;
- antrenează întreaga personalitate a copilului; chiar şi atunci când jocul este integrat în activităţile de consolidare/ recapitulare, nu trebuie să se facă apel numai la memoria reproductivă, ci la întreg sistemul intelectual (la operaţiile gândirii, capacitatea de asociere, flexibilitate, fluiditate etc.);
- valorifică în diferite moduri cunoştinţele, deprinderile şi priceperile .
Elementele de joc reprezintă mijloacele de realizare a sarcinii didactice, constituind elementele de realizare a sarcinii de învăţare. Ele pot fi dintre cele mai variate (întrecere, recompensă, aplauze etc.), alegerea lor făcându-se în funcţie de conţinutul jocului, de vârsta copiilor etc.
Conţinutul jocului didactic este reprezentat de sfera cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor. El trebuie să fie prezentat într-o formă accesibilă şi atractivă de desfăşurare.
Regulile jocului sunt prestabilite şi obligatorii pentru toţi participanţii. Ele reglementează conduita şi acţiunile copiilor în funcţie de structura particulară a jocului didactic (arată cum să se joace, ce este şi ce nu este permis în timpul jocului).
Exemplu: Fiecare echipă trebuie să descopere greşeala de pe imaginea primită şi să le comunice celorlalţi greşeala doar atunci când li se solicită acest lucru.
Materialul didactic utilizat în cadrul jocului trebuie să fie variat, adecvat conţinutului activităţii, vârstei şi particularităţilor individuale ale copiilor: jucării, fişe individuale, cartonaşe, jetoane etc.
Acţiunea de joc este componenta prin care se realizează sarcina de joc, ea cuprinzând momente de aşteptare, surpriză, ghicire, mişcare şi întrecere.
B) Metodologia şi organizarea jocurilor didactice
Obiectivele jocului didactic sunt în interdependenţă cu obiectivele celorlalte forme de activitate din grădiniţă, fiind o parte componentă a acestui sistem de activităţi. M. Lăzărescu şi L. Ezechil (2017, p. 152-154) prezintă etapele ce trebuie respectate în desfăşurarea jocului didactic:
a) Organizarea sălii de grupă în funcţie de particularităţile jocului ce se organizează, a materialului didactic utilizat, de nevoia unor amenajări speciale.
b) Introducerea în joc urmăreşte crearea unei atmosfere favorabile, trezirea interesului şi a curiozității copiilor pentru ceea ce va urma. La grupele mici, acest moment se va realiza în maniera surprizei, prin intermediul unui personaj cunoscut de copii, prin intermediul unei ghicitori, al unor versuri cunoscute. La grupele mari, jocul poate începe printr-o conversaţie cu rol motivaţional sau prin anunţarea scopului şi a titlului jocului.
c) Prezentarea materialului – moment în care materialul de lucru necesar în joc este pus la dispoziţia copiilor pentru a-i fi cunoscute caracteristicilor intuitive şi pentru familiarizarea copiilor cu el. Materialul poate fi prezentat în maniera surprizei ori ca material de lucru care nu atrage în mod expres atenţia asupra lui însuşi. La grupa mică acest moment este realizat de către educatoare, care descrie materialul şi reaminteşte şi alte jocuri în care a fost folosit acelaşi material. La grupele mari intuirea se poate face cu ajutorul copiilor sub forma reactualizării cunoştinţelor. Copiii observă materialele şi enumeră proprietăţile lor. Materialul demonstrativ este pus în coşuleţe, săculeţe, plicuri etc., este aşezat pe măsuţele copiilor sau poate fi adus de către personajul(copilul) ce joacă un rol. Momentul în care copilul primeşte materialul este ales în funcţie de tipul de joc, iar ca plasament în desfăşurarea activităţii: fie la începutul jocului, fie în timpul jocului.
d) Anunţarea titlului jocului şi a scopului acestuia se face scurt şi sugestiv. Denumirea jocului are rolul de a sintetiza esenţa jocului şi se constituie ca un adevărat leitmotiv pe întreaga durată de desfăşurare a acţiunii. Scopul jocului şi denumirea sa determină, prin urmare, conţinutul în jurul căruia se structurează apoi sarcina, regulile şi elementele de joc.
e) Explicarea şi demonstrarea jocului are un rol hotărâtor pentru buna desfăşurare a activităţii. În această etapă educatoarea îşi orientează efortul educative în următoarele direcţii:
A) Să-i ajute pe copii să înţeleagă sarcinile ce le revin;
B) Să precizeze regulile jocului, asigurându-se că au fost înţelese corect şi că sunt bine reţinute de copii;
C) Să prezinte conţinutul jocului şi principalele momente de realizare a acestuia, în funcţie de reguli;
D) Să facă precizări concrete şi coerente privind folosirea materialului didactic de către copii;
E) Să fixeze sarcinile conducătorului de joc;
F) Să formuleze cerinţele ce trebuie satisfăcute pentru a câştiga;
G) Să stabilească modalităţile de complexificare treptată şi de dozare a efortului intelectual şi fizic al copiilor.
f) Executarea jocului de probă se realizează sub directa îndrumare a educatoarei care intervine destul de des reamintind regulile şi succesiunea etapelor jocului, făcând unele precizări cu caracter organizatoric. La grupa mică educatoarea va conduce jocul în mod direct, iar la grupele mari, ea îi poate transforma rolul de conducător unui copil. După desfăşurarea jocului de probă educatoarea va face aprecieri privind modul de realizare a sarcinilor, va evidenţia greşelile săvârşite, va reveni cu explicaţii suplimentare pentru corectarea greşelilor tipice.
g) Executarea jocului de către copii se face în momentul imediat următor jocului de probă. Chiar dacă jocul se execută independent, educatoarea va urmări:
- Să menţină atmosfera de joc, favorizând manifestările specifice: mişcare, aplauze, competiţie;
- Să antreneze toţi copiii în acţiune;
- Să încurajeze copiii să adopte modul corect de colaborare;
- Să stimuleze evoluţia jocului evitând momentele de monotonie;
- Să creeze condiţiile necesare pentru ca fiecare copil să rezolve sarcina didactică, independent sau în grup, în funcţie de modul de organizare a jocului.
h) Complicarea jocului se realizează după ce se constată că întreg colectivul de copii a executat corect elementele de detaliu. Pentru a se asigura transferul deprinderii se pot introduce materiale şi elemente noi de joc, sau se pot complica sarcinile jocului prin introducerea situaţiilor problemă.
i) Evaluarea desfăşurării jocului şi a achiziţiilor este momentul în care se fac aprecierile finale, se formulează concluziile asupra modului de respectare a regulilor de joc, asupra modului de executare a sarcinilor de către fiecare copil sau de către întreaga grupă, de stabilire a câştigătorilor.
j) Retenţia (fixarea cunoştinţelor şi deprinderilor): se va repeta titlul jocului, scopul său, se stabilesc sarcini concrete privind strângerea şi aranjarea materialului de lucru de către copii şi pentru refacerea condiţiilor de ordine şi curăţenie în sala de grupă.
Multe jocuri cu scopuri didactice aduc copiii în situaţii concrete de viaţă pe care sunt chemaţi să le rezolve şi în felul acesta îi pregătim pentru o serie de probleme oferite de viaţa concretă. Vasile Molan (2017, p. 107) spune că jocurile bine organizate influenţează dezvoltarea copilului pentru că:
– Oferă un cadru plăcut desfăşurării procesului de educaţie în care învaţă şi se formează deprinderi şi comportamente;
– Afirmările copilului în joc, succesele scoase în evidenţă cu inteligenţă de către profesor îi formează sentimentul încrederii în forţele proprii;
– Forma de joc pe care o abordează procesul de educaţie reduce din rigiditatea acestuia, îl face mai atractiv;
– Sarcinile didactice care se rezolvă în joc contribuie la formarea copilului, la acceptarea unei discipline specifice procesului de educaţie;
– Necesitatea respectării regulilor jocului impune o atitudine favorabilă pentru acestea şi îl pregătesc pe copil pentru viaţa socială, unde are de respectat şi alte reguli;
– Jocurile bine gândite, cu obiective şi sarcini clare, conduse cu pricepere, dezvoltă la copii: gândirea, memoria, imaginaţia şi creativitatea;
– Se pot forma la copii deprinderi de rezolvare autonomă a unor sarcini, în măsura în care jocurile au asemenea momente;
– Jocurile organizate în relaţie cu particularităţile copiilor din grupă, cu interesele acestora îi motivează puternic pentru o participare activă în cadrul activităţii
Bibliografie
1. Bulc,M., Driha, O., (2013) Elemente de didactică preşcolară aplicată, Editura Mega, Cluj-Napoca
2. Dumitru, G., (2007) Metodica activităţilor instructive-educative în învăţământul preprimar, Editura Didactica Nova, Craiova
3. Lăzărescu, M., Ezechil, L., (2017) Laborator preşcolar- ghid metodologic, Editura Miniped, Bucureşti
4. Molan, V., (2007) Didactica domeniului „Limbă şi comunicare” din învăţământul preşcolar, Editura Miniped, Bucureşti