În contextul clasei, rolul cadrului didactic depășește simpla desfășurare a activităților de predare, învățare și evaluare. Acesta stabilește relații cu elevii, exercitând o influență semnificativă asupra comportamentului lor de învățare. Profesia didactică implică o responsabilitate considerabilă, care necesită menținerea unor standarde profesionale înalte.
Fundamentul relației profesor-elev trebuie să se bazeze pe înțelegerea faptului că profesorul îndeplinește funcția de îndrumător și coordonator al activității educaționale, în timp ce elevului îi revine rolul de a asimila cunoștințele transmise. Astfel, rolul și responsabilitățile cadrului didactic sunt următoarele:
- planificarea (aici nu ne referim strict la alcătuirea unor documente scrise, ci ea face referire la obiectivele prioritare stabilite pentru fiecare etapă și la timpul alocat pentru îndeplinirea acestora);
- organizarea (presupune atât cunoașterea mijloacelor operative cât și a locului și a rolului pe care fiecare membru al clasei de elevi îl are, în îndeplinirea sarcinilor instructiv – educative);
- controlul și îndrumarea (prin control se urmărește modul de aplicare a prevederilor regulamentare, dar și depistarea unor deficiențe și blocaje apărute în calea atingerii obiectivelor propuse. Pe baza constatărilor făcute, cadrul didactic va avea posibilitatea să îndrume copii, să le ofere suportul de care au nevoie pentru a regla cunoștințele sau comportamentele ce nu sunt corecte);
- evaluarea cunoștințelor (se referă la verificarea măsurii în care scopurile și obiectivele dintr-o anumită etapă au fost atinse) și nu în ultimul rând consilierea (cadrul didactic are obligația de a desfășura activități de consiliere. Aceasta reprezintă o relație specială stabilită între cadrul didactic și elev, fiind considerată un instrument de lucru aflat în mâna cadrului didactic pentru a-i ajuta și a-i îndruma pe copiii ce întâmpină anumite greutăți în procesul educativ).
Cadrul didactic are o mare responsabilitate, începând cu învățământul preșcolar, continuând cu cel primar și mai departe pe parcursul anilor școlari.
Alături de familie, cadrul didactic, în speță, educatorul (învățământul preșcolar) își pune amprenta asupra copilului atât la nivelul comportamentului cât și a limbajului. Cadrul didactic reprezintă un model pentru copiii, întrucât, aceștia încă de când sunt mici dar și pe parcursul anilor, împrumută lucruri de la adulți și deci îi transformă pe aceștia în modele. Având în vedere acest aspect, cadrul didactic trebuie să folosească un limbaj adecvat, să aibă un comportament optim și o ținută adecvată.
Învățătorul are rolul de a prelucra și transmite copiilor cunoștințele cuprinse în programele și manualele școlare. Cadrul didactic este modelatorul structurii personalității copilului, în stadiul cel mai hotărâtor al devenirii sale.
Rolul învățătorului este important și prin contribuția ce o aduce în sprijinirea altor factori educativi ce se asociază eforturilor școlii: familie, mass-media etc. Cadrul didactic se poate transpune în rolul de înlocuitor al părinților, de consilier al acestora. Prin activitățile extrașcolare, cadrul didactic este îndrumător al tinerilor și sfătuitor al adulților, transmițător al valorilor culturale și animator al vieții culturale și sociale.
La grădiniță, copiii fiind destul de mici, ei nu pot sau nu știu să povestească întâmplările petrecute la grădiniță și de aceea un aspect deosebit de important este dat de relația stabilită între cadrul didactic și părinți pentru ca aceștia din urmă să fie la curent cu tot ce se întâmplă cu copilul.
Se consideră că, la grădiniță, rolul cadrului didactic este acela de a interveni în dezvoltarea copilului, de a-l învăța și de a-i dezvolta anumite deprinderi și comportamente cu ajutorul jocurilor didactice. La vârste mici, desenatul poate reprezenta o formă de joc. Totodată, rolul educatorului este de a ghida și nu de a impune, iar copilul se va dezvolta fără să fie conștient, îi va plăcea să vină la grădiniță, pentru a se juca, a se dezvolta.
Înainte de a concepe anumite activități, cadrul didactic, are nevoie de o pregătire, o aprofundare a activității ce urmează să o desfășoare. El trebuie să adopte diferite stiluri, metode pentru ca preșcolarii să fie atrași și să nu-și piardă interesul. Totodată el trebuie să cunoască nevoile fiecărui copilaș, să-i ofere suportu lde care acesta are nevoie. Pentru toate acestea, planificările și proiectările ar trebui făcute diferențiat astfel încât fiecare copil să asimileze cunoștințele de care are nevoie și să dobândească anumite competențe.
În învățământul primar, elevul nu mai are atât de multă nevoie de timp pentru joacă, iar învățătorul este cel care pune bazele. Dacă în mediul preșcolar, totul se face prin joc, iar educatorul este cel care creează o rutină pentru ai învăța pe copii anumite reguli, la școală, elevii au nevoie de aceeași rutină pentru a crea de această dată un cadru formal și a-I forma anumite cunoștințe și comportamente.
Pentru că elevul petrece aproximativ patru ore alături de învățător, este necesar ca planificările și proiectările didactice să conțină mai multe activități diversificate și care să fie adecvat fiecărui elev. În cazul în care elevul nu realizează progrese mari, cadrul didactic are rolul de a ușura procesul de învățare, de a găsi cele mai bune metode astfel încât să înregistreze progresul școlar dar și a-l aprecia pe elev pentru a-I da încredere.
Începând cu ciclul primar, elevii, încep să se compare între ei, să devină individualiști, să dezvolte competențe, de aceea consider important ca învățătorul împreună cu elevii, la începutul anului să dezvolte si să implementeze un sistem de valori, de reguli și proceduri ce trebuie respectate pe întreg anul școlar.
În concluzie, cadrul didactic, are responsabilitatea de „a scoate” tot ce este mai bun din fiecare copil, să-l facă să aibă propriul stil de învățare, să-l motiveze, să-I înțeleagă propriile nevoi, să-l conducă spre cele mai bune reușite. Rolul lui este acela de a căuta cele mai bune soluții, în a rezolva problemele apărute la clasă, de a lucra diferențiat cu elevii astfel încât aceștia să se simtă apreciați și valoroși.
Într-o altă ordine de idei, profesorul trebuie să stabilească o relaţie armonioasă de la început cu elevul pentru a nu-i afecta acestuia dezvoltarea psihică, afectivă şi personală. Profesorul trebuie să creeze o relaţie care să-i permită elevului să prindă aripi în dezvoltarea lui urmând firul lin al vieţii, exact ca o simfonie perfectă