Între manuale și table interactive, între lecțiile tradiționale și învățarea online, între exigențele programei și nevoile reale ale elevilor, profesorul din ziua de azi își caută locul și sensul. Acesta nu mai este doar un „transmițător de cunoștințe”, ci un facilitator al învățării, un ghid și un model pentru elevii săi. În rândurile care urmează, voi încerca să surprind principalele roluri ale profesorului în educația modernă și responsabilitatea pe care o resimt personal, ca dascăl aflat în mijlocul acestui proces de transformare.
Profesorul – între tradiție și inovație
Îmi amintesc primele mele ore la catedră: manualul era reperul principal, iar vocea mea trebuia să fie sigură, pentru că de acolo venea autoritatea. Astăzi, accesul la informație este aproape nelimitat, iar rolul meu s-a schimbat profund. Profesorul nu mai este un „stăpân al cunoașterii”, ci un:
- mediator între elev și resursele de învățare;
- creator de contexte educaționale autentice;
- formator de competențe, nu doar furnizor de conținuturi.
De aceea, încerc în fiecare zi să găsesc un echilibru între tradiția didactică și nevoia de inovație, între manual și resursele digitale, între rigorile programei și creativitatea elevilor.
Profesorul – facilitator și mentor
Educația modernă cere o învățare activă, colaborativă. În acest context, profesorul are datoria să:
- să stimuleze gândirea critică și creativă;
- să diversifice metodele și instrumentele didactice;
- să cultive autonomia elevului în învățare.
Din experiența mea, am observat că atunci când renunț la postura rigidă de „autoritate absolută” și aleg să fiu partener de învățare, clasa se transformă. Elevii devin mai curioși, mai implicați, mai liberi să pună întrebări. De multe ori, lecția capătă un alt curs decât cel planificat, iar aceasta nu este o pierdere, ci un câștig – semnul că elevii învață cu adevărat.
Profesorul – model de valori și atitudini
Deși tehnologia oferă resurse multiple, dimensiunea umană a educației nu poate fi substituită. Profesorul transmite valori prin felul său de a fi:
- un profesor calm și empatic devine un reper de comportament;
- un profesor care citește și se formează continuu arată că învățarea nu are sfârșit.
Ca dascăl, am simțit că elevii mei nu rețin doar lecțiile predate, ci mai ales modul în care m-am raportat la ei, cum i-am ascultat, încurajat sau corectat.
Profesorul în era digitală
Educația online și instrumentele digitale ne-au obligat să fim și manageri ai învățării virtuale. Învăț continuu să folosesc platforme, aplicații și resurse multimedia. Totuși, am convingerea că niciun ecran nu poate înlocui privirea sinceră a unui profesor sau încurajarea spusă la momentul potrivit. Tehnologia completează, dar nu substituie relația umană.
Ca profesor, mă regăsesc adesea între două exigențe: aceea de a respecta programa și aceea de a răspunde nevoilor individuale ale copiilor. Aleg să îmbrățișez o pedagogie a echilibrului: respect tradiția, dar cultiv inovația; predau cunoștințe, dar formez competențe; sunt evaluator, dar mai ales sprijin. Cred că profesorul de azi trebuie să fie o punte între școală și viață.
Profesorul în educația modernă este un arhitect al învățării și un mentor al dezvoltării personale. El modelează nu doar minți, ci și caractere, cultivând la elevi dorința de a învăța, responsabilitatea, creativitatea și spiritul civic. Personal, cred că acesta este cel mai mare privilegiu al profesiei: să lași o amprentă de lumină în inima unui copil. Într-o lume grăbită și adesea confuză, profesorul rămâne un reper de sens și o prezență umană autentică.
Bibliografie
• Fullan, M. (2013). The New Meaning of Educational Change. New York: Teachers College Press.
• Hattie, J. (2009). Visible Learning: A Synthesis of Over 800 Meta-Analyses Relating to Achievement. London: Routled
• Iucu, R. (2005). Formarea profesorilor. Sisteme, politici, tendințe. București: Humanitas Educațional.
• Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023.
• OECD (2019). Future of Education and Skills 2030: OECD Learning Compass. Paris: OECD Publishing.