Jocul didactic este metoda frecvent utilizată la nivelul învățământului primar, deoarece oferă cadrul propice pentru o învățarea activă, prin care este stimulată inițiativa și creativitatea elevilor, spontaneitatea, răbdarea, îndrăzneala, istețimea etc. De asemenea, această metodă favorizează o învățare plăcută, atractivă, accesibilă, care se pliază pe particularitățile de vârstă ale micilor școlari.
„Consideră elevul o făclie pe care să o aprinzi astfel încât mai târziu să lumineze cu o lumină proprie.” (Plutarh)
Prin intermediul ludicului, copilul trece pe nesimțite de la joc la munca serioasă, respectiv asimilare de cunoștințe, formare de competențe. Folosirea jocului didactic aduce variație în procesul instructiv-educativ, făcându-l mai plăcut, mai atractiv. Este bine știut că activitatea de învățare nu este atât de simplă și de aceea necesită un efort gradat și susținut și trebuie permanent susținută cu elemente de sprijin, respectiv jocurile didactice.
Introducerea jocului în activitatea didactică, imprimă acesteia o notă mai vie și mai atrăgătoare, aduce o stare de bună dispoziție, varietate, bucurie, veselie, destindere, care previne plictiseala și monotonia. Această metodă face ca acțiunea didactică să fie dinamică și să-și îndeplinească rolul formativ prin intermediul motivațiilor ludice, care sunt parte componentă în activitatea de predare-învățare-evaluare.
Jocul didactic poate fi folosit în orice moment al lecției, contribuind la transmiterea și îmbogățirea cunoștințelor elevilor, dar și la fixarea, sistematizarea și , de ce nu, recuperarea acestora. Jocul contribuie și la dezvoltarea spiritului de cooperare și relaționare, la dezvoltarea muncii în echipă.
Eficiența acestei metode depinde și de măiestria cadrului didactic, căruia îi revine sarcina de a selecta și de a asigura o concordanță între tema activității si jocul selectat, să dirijeze eficient procesul de învățare, formulând întrebări corespunzătoare, dând indicații plauzibile și făcând ori de câte ori este posibil, aprecieri.
Jocul didactic contribuie și la dezvoltarea pe plan emoțional a elevului, învățându-l să-și dozeze emoțiile, trăirile, să reacționeze sincer, pozitiv sau negativ, față de ceea ce este bun, frumos sau invers, pentru ceea ce este imoral, rău.
Jocul didactic nu se poate desfășura la întâmplare și oricum. În aplicarea lui trebuie să se respecte câteva reguli:
- să aibă legătură cu tema activității didactice;
- timpul afectat să fie bine dozat;
- indicațiile să fie clare, corecte pe înțelesul fiecărui elev;
- să fie antrenați toți copii;
- să conțină elemente atractive și variate pentru a-i capta pe elevi;
- să-și atingă obiectivele propuse;
- sarcinile să fie diferențiate și progresive, pentru a antrena toți elevii;
- să nu se facă abuz de joc, încât procesul de învățare să se transforme în joc și să fie luat ca atare;
Jocul didactic este în egală măsură atât distractiv cât şi instructiv, permițând elevilor să se cunoască mai bine, „să-şi descopere fiecare calităţi de raportor, de coordonator, de timer, de coechipier”, să-şi dezvolte spiritul de competiție și de colaborare, să devină spontan și dezinvolt.
BIBLIOGRAFIE:
1.Frâncu A.- „Jocuri didactice şi exerciţii distractive”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972.
2.Popescu Mihăileşti, Alexandru- „Stimularea creativităţii în exprimarea orală la copii” , „Revista de pedagogie” – nr. 9, 1985.