Importanţa elementelor de istorie locală, incluse în măsurile folosite în procesul de învăţământ, reiese din faptul că au o deosebită valoare instructiv-educativă. Este un mijloc care aduce rezultate deosebite în realizarea sarcinilor de ordin informativ şi formativ ce revin profesorilor în munca lor pentru educarea elevilor.
În cadrul creat de istoria generală a lumii, de istoria poporului, materialul cuprins în istoria locală „măruntă”, nu numai că este demn de luat în seamă, ci este absolut necesar pentru lărgirea, adâncirea, întărirea puterii de convingere a argumentelor din lecţiile acestea. Dovezile documentare, precum şi cele istorice rămase nouă mărturie din trecutul istoric local, au o mare putere de convingere, deoarece mintea elevilor reţine uşor şi înmagazinează date şi evenimente despre locuri pe care, în parte, deja, le cunoaşte, pentru o lungă perioadă de timp.
Numai prin înţelegerea trecutului poate fi făurit viitorul, poate fi stăpânit, cu adevărat, prezentul.
Materialul de istorie locală vine în sprijinul elevului în înţelegerea justă a procesului istoric desfăşurat pe locurile natale şi, de la aceasta, pornind mai departe spre lărgirea orizontului vizual al elevului asupra istoriei ţării. Acest fapt îi determină să înţeleagă că lucrurile nu rămân astfel, ci îşi urmează drumul, mai drept sau mai anevoios, făcându-le, totodată, o viziune despre cum ar putea fi localitatea sau zona lor în viitor.
Fiindu-le stârnită curiozitatea privind trecutul local, elevii vor culege informaţii preţioase de la bunici, vecini sau părinţii lor, care se vor face punte între copii şi strămoşi, relatând fapte ale eroilor, ale oamenilor a căror sânge şi dragoste de ţară le curge prin vene, simţind, astfel, strânsa legătură a neamului strămoşesc. De asemenea, vor fi determinaţi să-şi asume responsabilitatea de a face cunoscut, mai departe, adevărul istoric.
Utilizarea elementelor de istorie locală este justificată, datorită caracterului corect al gândirii elevilor până la o anumită vârstă şi caracterului stimulator al materialului local pe tot parcursul perioadei şcolare, legăturii afective cu locul natal, la orice vârstă. Elevii înţeleg mult mai clar şi îşi fac o viziune mult mai realistă dacă au legătură cu ceea ce s-a petrecut sau se petrece în ţinutul natal, dacă se leagă de fapte şi locuri familiare lor.
Pentru a putea fi valorificat în folosul cunoaşterii elevilor, materialul de istorie locală trebuie să fie foarte bine cunoscut. Nu este suficientă simpla cunoaştere a materialului de istorie locală. Este necesară sistematizarea şi selectarea materialului după scopul urmărit în predarea lecţiei de istorie.
O deosebită atenţie trebuie acordată pregătirii acestor materiale cu scopul de a le face accesibile copiilor. Pentru înţelegerea mai uşoară a elementelor locale, elevii necesită pregătirea, prin antrenare şi căutare, de cercetare, de cunoaştere a lor, de familiarizare cu căile ce duc spre adevărul istoric.
În concluzie, activitatea de valorificare a elementelor de istorie locală în lecţiile de istorie şi în activitatea din afara clasei, prin eficienţa ei, se înscrie ca o preocupare esenţială, care ajută profesorul în realizarea obiectivelor de ordin formativ şi informativ, dăruindu-le copiilor o parte din trecutul local, ce le aparţine strămoşilor lor, pentru ca, treptat, să descopere – cu uşurinţă – elementele din istoria poporului român. Considerăm că o lecţie desfăşurată sub această formă, chiar folosind o metodologie clasică, dar optimizată, poate fi considerată ca o modalitate de activizare a elevilor, de sporire a eficienţei predării-învăţării-evaluării lecţiei de istorie.
BIBLIOGRAFIE
1. CĂPIŢĂ, Carol, Istorie: didactica istoriei, vol. 1-2, Bucureşti, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, 2005-2006.
2. CERGHIT, I., Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1983.
3. FELEZEU, Călin, Didactica istoriei, Cluj-Napoca, Editura Presa Universitară Clujeană, 2000.