Augusto Cury, un reputat psihiatru, psihoterapeut, educator și scriitor, conducător al institutului Academia da Inteligencia (Academia Inteligenței) unde sunt pregătiți numeroși oameni din diferite categorii profesionale, precum medici, avocați, profesori universitari, manageri, psihologi, aduce în atenția publicului larg, dar în primul rând a educatorilor, cartea „Profesori străluciți, profesori fascinanți: cum să formăm tineri fericiți și inteligenți”.
De-a lungul timpului, cărțile sale au fost traduse și publicate într-un număr considerabil în peste 40 de țări. Prin intermediul lucrărilor sale, autorul evidențiază o serie de soluții pentru îmbunătățirea calității educaționale.
În cartea „Profesori străluciți, profesori fascinanți”, dr. Augusto Cury invită profesorii și părinții să lectureze ideile propuse de domnia sa, pentru a forma tineri fericiți și inteligenți.
Incipitul cărții realizează o radiografie a tinerilor din societatea actuală și totodată preconizează încotro se îndreaptă aceștia. Accesul tinerilor la prea multă informație, la o cantitate mare de bunuri materiale, la plimbări cu tematică diversificată, la școli cu oferte educaționale bogate, au condus la deteriorarea procesului de integrare a tinerilor în societate. Deși părinții au avut cele mai bune intenții, nu au fost și cele mai sănătoase pentru copii, deoarece aceștia nu au mai fost supuși provocărilor de a inventa, de a înfrunta riscuri, de a face față decepțiilor, toate acestea având rolul de a stimula creativitatea, îndrăzneala, fericirea și siguranța adultului în devenire. Prezenta generație a produs și a avut acces la foarte multe informații, însă trist este că nu știm ce să facem cu ea, care atrage de la sine blocarea îmbunătățirii calității vieții.
De cele mai multe ori, sunt utilizate greșit funcțiile memoriei, crezând că existe amintiri pure. Renumitul doctor, pe baza cercetărilor făcute afirmă că amintirile sunt reconstruite permanent, cu micro- sau macrodiferențe. Procesul reconstruirii amintirilor este asemănător cu procesul de creație, deoarece, memoria este refăcută pe baza stimulilor, în timp ce creația are loc prin asocierea unor informații, elemente care conduc la obținerea unui produs.
Numeroșii stimuli din media, de care întreg tineretul are parte, au creat o dependență a acestora, iar copiii au devenit „iubitori de fast-food emoțional”. Din cauza multitudinii de elemente stimulatoare, care îngreunează asigurarea sănătății mentale, copiii au fost amplasați involuntar într-un proces de psihoadaptare, care conform specialistului Augusto Cury, mărește nevoia de plăceri în viața reală, adică aceștia nu se mai bucură de micile plăceri pe care le oferă mediul în care trăiesc.
De asemenea, instituțiile școlare care organizează activități care nu stimulează gândirea, contribuie la formarea unui bagaj de cunoștințe cu zero aplicabilitate pe o perioadă lungă de timp, sau chiar pe tot parcursul vieții. Activitățile propuse de cadrele didactice trebuie să stimuleze intelectul.
„Fiecare deprindere asimilată și pusă în practică de educatori va contribui la dezvoltarea de caracteristici fundamentale ale personalității tinerilor.”
În lucrarea mai sus menționată, autorul enumeră șapte deprinderi ale părinților buni și ale părinților inteligenți, cum ar fi:
– Părinții buni dau cadouri, părinții inteligenți își dăruiesc propria ființă.
– Părinți buni alimentează corpul, părinții inteligenți alimentează personalitatea.
– Părinți buni corectează greșelile, părinți inteligenți își învață copiii cum să gândească.
– Părinții buni își pregătesc copiii pentru aplauze, părinții inteligenți îi pregătesc pentru eșecuri.
– Părinții buni vorbesc, părinții inteligenți dialoghează ca niște prieteni.
– Părinții buni dau informații, părinții inteligenți povestesc istorioare.
– Părinții buni oferă oportunități, părinții inteligenți nu renunță niciodată.
O serie de șapte deprinderi sunt evidențiate și pentru profesori:
– Profesorii buni sunt elocvenți, profesorii fascinanți cunosc modul de funcționare a minții.
– Profesorii buni stăpânesc metodologia, profesorii fascinanți au sensibilitate.
– Profesorii buni educă inteligența logică, profesorii fascinanți educă emoția.
– Profesorii buni folosesc memoria ca depozit de informație, profesorii fascinanți o folosesc ca suport al artei de a gândi.
– Profesorii buni sunt maeștri temporari, profesorii fascinanți sunt maeștrii de neuitat.
– Profesorii buni corectează comportamente, profesorii fascinanți rezolvă conflicte în sala de clasă.
– Profesorii buni educă pentru o profesie, profesorii fascinanți educă pentru viață.
Alături de aceste deprinderi, lucrarea detaliază și șapte păcate capitale ale educatorilor, respectiv:
- a corecta în public;
- a exprima autoritatea cu agresivitate;
- a fi excesiv de critic duce la obstrucționarea copilăriei celui educat;
- a pedepsi la furie și a pune limite fără a da explicații;
- a fi nerăbdător și a renunța să mai faci educație;
- a nu te ține de cuvânt;
- a distruge speranța și visurile.
Partea a IV-a a cărții aduce în vedere cele cinci funcții ale memoriei, considerată cutia cu secrete a personalității:
- înregistrarea în memorie este involuntară;
- emoția determină calitatea înregistrării;
- memoria nu poate fi ștearsă;
- gradul de deschiderea ferestrelor memoriei depinde de emoție;
- nu există amintire pură.
Ultima parte oferă un proiect numit „Școala Vieții”, în care sunt prezentate zece soluții utile pentru pregătirea adultului de mâine:
1. Muzica ambientală în sala de curs: hiperactivitatea de care dau dovadă copiii din ziua de azi, generată de multitudinea de stimuli, care conduc la apariția sindromului gândirii accelerate (SGA) poate fi combătută, din perspectiva autorului prin utilizarea muzicii ambientale în timpul activității.
2. Așezarea în cerc sau în formă de U – dr. Cury recomandă eliminarea clasicei așezări încolonate a băncilor, în care copiii își văd doar ceafa unul altuia. Amenajarea sălii de clasă cu băncile în formă de U ,în semilună sau în dublu cerc, reduce riscul de apariție a anxietății, numărul momentelor în care clasa este deranjată de anumite discuții sau comportamente ale anumitor copii, reduce numărul conflictelor dintre aceștia și stimulează capacitatea de a purta o discuție în public.
3. Expunerea interogativă – arta conversației: expune tehnici care formează minți libere, prin dezvoltarea sentimentului de îndoială. Cadrul didactic în activități, va utiliza cuvinte De ce?, Cum?, Unde?, Care este fundamentul? etc. (ex: Cine ne garantează că atomul există?).Acest gen de întrebări trezește interesul copiilor de a căuta răspunsuri, drept urmare, stimulează gândirea.
4. Expunerea prin dialog: arta întrebării – prin adresarea de întrebări, profesorul „stresează pozitiv” copiii, iar acest lucru conduce la captarea atenției, la dezvoltarea unor emoții și a intelectului acestora.
5. Povestirea de istorioare – presupune prezentarea conținutului de către educator sub formă de istorioare, în care realitatea poate fi împletită cu ficțiunea.
6. Umanizarea cunoașterii – prezentarea marilor oameni de știință ai lumii și a elementelor create, a dificultăților întâmpinate și a greșelilor pe care le-au făcut aceștia. Acest tip de activitate implică crearea unei atmosfere emoționale corespunzătoare și are rolul de a dezvolta pasiunea pentru știință în rândul copiilor și totodată descoperirea spiritului de aventurier al fiecăruia.
7. Umanizarea profesorului: ce poveste spui – constă în împărtășirea de către cadru didactic a unor experiențe personale, pentru a le educa emoția copiilor și a personalității lor.
8. Educarea respectului de sine: laudă înainte de a critica – în fața unei probleme ivită cu unul sau mai mulți copii, indicat pentru rezolvarea acesteia este să se folosească întâi lauda și apoi critica și reflectarea asupra greșelii.
„Fără o laudă prealabilă, critica blochează inteligența și îl face pe copil să reacționeze din instinct, ca un animal amenințat.”
9. Administrarea gândurilor și a emoțiilor: constă în abilitatea profesorului de a reuși să elibereze un copil din „închisoarea intelectuală” prin povestirea unor istorioare, prin discuții libere, în care aceștia să învețe să-și gestioneze gândurile și emoțiile.
10. Participarea la proiecte sociale: vizează implicarea tinerilor în proiecte sociale, în activități familiale, hotărâri, toate acestea contribuind la asigurarea sănătății psihice și socială a acestora.
În încheiere, Augusto Cury prezintă „Povestea marelui turn” care consideră că:
„Dacă societatea ar plasa educația în centrul atenției, închisorile ar deveni muzee, polițiștii ar deveni poeți, iar psihiatrii ar deveni muzicieni…”
Bibliografie
Cury, Augusto (2018). Părinți străluciți, profesori fascinanți: cum să formăm tineri fericiți și inteligenți. București: Editura For You.