Povestea filmului ”Cercul poeților dispăruți” a luat naștere în anul 1989, avându-l ca protagonist pe Robin Williams. Filmul a primit numeroase premii precum: Oscar, Bafta, Globul de Aur, Cesar, David de Donatello etc. Acțiunea se petrece în liceul de elită Welton Academy, iar în deschiderea filmului, directorul liceului practic realizează și deschiderea anului școlar, prezentând o scurtă istorie a liceului (anul înființării, creșterea numărului de copiii absolvenți în fiecare an, principiile după care se ghidează liceul (tradiție-onoare-disciplină-excelență) și nu în ultimul rând motivează apariția profesorului John Keating.
John Keating (Robin Williams) este un profesor de limba engleză, cu o bună reputație dobândită la școlile din Londra, dar care folosește metode originale, considerate nonconformiste/ neortodoxe de către conducerea școlii. Încă din primele secvențe ale filmului, facem cunoștință cu majoritatea personajelor principale și totodată este reliefat modul dictator în care sunt educați copiii, atitudinea rigidă față de aceștia atât din partea părinților (Neil, considerat unul dintre elevii cu un înalt potențial se supunea voinței părinților, atitudine ce poate fi observată atât din comportamentul copilului, cât și prin cuvintele pe care le folosea când îi răspundea tatălui său „Da, domnule!”), cât și din partea cadrelor didactice.
Aportul asupra educației elevilor adus de profesorul Keating este unul inedit, folosind așa cum am menționat mai sus metode proprii, metode care să le ofere copiilor o stare de bine, să-i scoată din starea de supunere, să-i învețe să-și trăiască viața așa cum o percepe fiecare. Încă de la prima oră de curs, profesorul invită copiii pe holul liceului unde erau afișate fotografii cu foști elevi ai liceului dar și cu premiile de excelență obținute de aceștia. Dincolo de aceste premii, Keating îi provoacă pe elevi să asculte șoaptele fotografiilor, „expresia cheie” fiind „make your life extraordinary”. Totodată le propune copiilor să i se adreseze cu O Captain/ My Captain.
La sfârșitul primului curs susținut de Keating, pentru că spărgea tiparele în ceea ce privea organizarea activității, acesta a fost considerat de către elevi ca fiind un tip ciudat, înfricoșător dar în același timp plăcut. Pe parcursul desfășurării anului școlar, copiii prind încredere în ei, în alegerile lor, și renasc „CERCUL POEȚILOR DISPĂRUȚI”, în care făcuse parte pe când era elev în același liceu și profesorul John Keating. În cadrul cercului, copiii se desfășurau liber, dădeau frâu creativității, compuneau/ recitau cântece și poezii, își făceau planuri și se confesau, până când, într-o bună zi, nonconformistul cercului Charlie Dalton publică în revista liceului un articol despre admiterea fetelor in liceu, semnându-se cu denumirea acestui grup/ cerc.
Charlie este chestionat despre componența actuală a acestui grup, însă fiind fidel prietenilor lui, acesta nu ii dă în vileag, deși este snopit în bătaie de conducerea liceului, însă situația se complică odată cu sinuciderea lui Neil, când acesta hotărăște să-și pună capăt zilelor pentru că tatăl său despotic nu îi dădea voie să profeseze în actorie, deși aceasta era cea mai mare dorință a lui. În urma acestei întâmplări nefaste, directorul să hotărăște să investigheze cazul mai amănunțit considerându-l pe Keating direct responsabil pentru fapta lui Neil, întrucât prin metodele lui moderne de a preda îi încuraja pe elevi să trăiască după propriile reguli, motiv pentru care se folosește de autoritatea pe care o deține atât el cât și părinții copiilor asupra acestora și face presiuni ca elevii să semneze o declarație prin care „admiteau” implicarea profesorului John Keating în moartea lui Neil.
În cele din urmă, cadrul didactic este concediat, deși nu era vinovat, dar în momentul în care acesta pășește în sala de clasă unde elevii aveau cursuri cu directorul unității de învățământ, pentru a-și lua obiectele personale, bunii lui prieteni adolescenți (elevii), printr-un act de curaj și trecând peste autoritatea directorului se urcă pe mese și îl salută așa cum obișnuiau, în semn de respect: O CAPTAIN/ MY CAPTAIN.
În timpul vizionării filmului, spectatorul traversează o serie de stări/ emoții ( tristețe, furie, iubire etc) si prin momentele prezentate se poate identifica pe alocuri cu diferite personaje.
Daca am privi producția cinematografică din perspectivă educațională, acesta poate fi un beneficiu, deoarece profesorii activi din anul 2020, 2021 și nu numai, pot împrumuta/ adapta metodele folosite de Robin Williams în predare, mai ales că traversăm o perioadă dificilă, în care tehnologia ne scoate din zona de confort și ne obligă să devenim mai creativi (ex: Robin Williams invită elevii în curtea liceului, unde aceștia recită versuri și lovesc mingea cu piciorul, rând pe rând-dacă am dori să reinterpretăm această metodă, am putea să o aplicăm inclusiv în învățământul preșcolar, pentru că așa cum am observat noile generații de copiii sunt din ce în ce mai agitați, iar educatoarea poate îmbina cu succes memorizarea unei poezii cu diferite mișcări specifice educației fizice.
Putem cataloga filmul, ca fiind unul educativ pentru adolescenți, pentru cadrele didactice dar și pentru părinți, întrucât toți oamenii trebuie să înțeleagă că alegerile trebuie să ne aparțină, trebuie să învățăm să ne asumam decizii/ riscuri de la o vârstă frageda și nu în ultimul rând ca autoritatea față de cei din jur are o limită, limită pe care dacă o depășim, consecințele pot fi grave.