Profesorii se confruntă cu o serie de probleme care pot influența eficiența lor profesională și starea de bine. Aceste probleme variază în funcție de context, resurse disponibile și specificul elevilor. Acest articol enumeră câteva dintre dificultățile mai frecvente, de natură diversă.
1. Diversitatea elevilor
Toți elevii sunt unici, au propriul lor lor background, nevoi și stiluri de învățare. Diversitatea elevilor se referă la diferențele dintre aceștia în ceea ce privește experiențele, abilitățile, nevoile și contextul socio-cultural. Această diversitate poate influența procesul de învățare și necesită abordări educaționale personalizate.
Provocări ale diversității în educație
1. Lipsa pregătirii pentru diversitate:
Profesorii pot avea dificultăți în adaptarea metodelor didactice pentru a răspunde nevoilor tuturor elevilor.
2. Gestionarea claselor eterogene:
– Dificultatea de a echilibra cerințele elevilor avansați cu cele ale elevilor care au nevoie de sprijin suplimentar.
– Crearea unui mediu incluziv pentru toți elevii.
3. Bariera lingvistică și culturală:
Comunicarea și integrarea elevilor care nu vorbesc limba principală de predare pot reprezenta o provocare.
Soluții propuse:
- Promovarea incluziunii
- Adaptarea metodelor de predare
- Abordarea interculturală
- Predare diferențiată pentru stilurile de învățare ale elevilor, dar și pentru nevoile de învățare ale fiecăruia
- Propunerea unor programe extracurriculare care să ajute profesorul să lucreze în mod corespunzător și să se adapteze diversității
- Propunerea unei discipline opționale (apelăm la CDȘ)
2. Accentul excesiv pe testarea standardizată
Nu toți elevii învață în același mod, prin urmare, nu fiecare elev poate demonstra cu exactitate stăpânirea subiectelor și conceptelor educaționale într-un mod similar.
Impact negativ asupra profesorilor:
• Profesorii pot fi constrânși să „predice pentru teste” (teaching to the test), reducând flexibilitatea și creativitatea în procesul didactic.
• Performanțele clasei pot deveni un criteriu de evaluare a profesorilor, ceea ce creează presiune suplimentară.
Echitate limitată:
• Elevii din medii defavorizate socio-economic sau cu nevoi speciale pot fi dezavantajați în cadrul testelor standardizate.
• Accesul inegal la resurse educaționale și pregătire pentru teste exacerbează inechitățile existente.
Neglijarea progresului individual:
• Testele standardizate evaluează rezultatele la un moment dat, fără a lua în considerare progresul fiecărui elev.
• Elevii cu ritmuri diferite de învățare sau care progresează mai încet pot fi subevaluați.
Soluții și alternative pentru echilibrarea testării standardizate
Evaluări formative:
• Utilizarea evaluărilor continue pentru a monitoriza progresul elevilor și pentru a oferi feedback util.
• Exemple: proiecte, portofolii, prezentări sau observații în clasă.
Diversificarea metodelor de evaluare:
• Încurajarea metodelor care includ evaluarea abilităților practice, a creativității și a colaborării.
• Exemple: simulări, studii de caz sau activități bazate pe probleme reale.
Individualizarea evaluării:
• Adaptarea testelor și a criteriilor de evaluare pentru a reflecta nevoile și capacitățile fiecărui elev.
Educație holistică:
• Promovarea unui curriculum care să valorifice dezvoltarea emoțională, socială și fizică a elevilor, alături de cea academică.
• Încurajarea participării elevilor la activități extracurriculare și la proiecte interdisciplinare.
3. Lipsa sprijinului în cadrul școlii sub forma unor comunități reale de învățare
Pentru a răspunde nevoilor diverse ale elevilor într-un mediu social complex, este necesară transformarea şcolilor în organizaţii care învaţă (Fullan, 1993; Sava, 2022 apud. Sava&Dînșorean,2023, p.82).
„Există dovezi empirice care atestă raţionamentul că educabilii progresează semnificativ când şcolile prezintă caracteristici ale organizaţiilor care învaţă (Harris & van Tassell, 2005; Schechter & Qadach, 2012; Silins & Mulford, 2004 apud. Sava&Dînșorean 2023, p.85).”
Bibliografie
• Botezatu, V. (2020). Aspecte-cheie ale măsurării–etapă în evaluarea formativă a studenților. In Integrare prin cercetare si inovare. (pp. 154-157).
• Georgescu, P. M. (2021). Incursiuni ale formării cadrelor didactice pentru diversitate. In Cercetarea în ştiinţe ale educaţiei şi în psihologie: provocări, perspective”, conferinţă ştiinţifică naţională (pp. 115-120)
• Kohn, A. (2000). The Case Against Standardized Testing: Raising the Scores, Ruining the Schools. Heinemann.
• OECD. (2019). PISA 2018 Results (Volume I): What Students Know and Can Do. OECD Publishing.
• Sava, S. & Dînșorean A.D.(2023). Sunt şcolile din românia organizaţii care învaţă? Percepţii ale angajaţilor şcolilor. Revista de Pedagogie – Journal of Pedagogy, 2023 (1), 81 – 104 doi.org/10.26755/RevPed/2023.1/81
• Senge, P. (coord). (2016). Școli care învață. A cincea disciplină aplicată în educației. Editura Trei.