Violența în mediul școlar reprezintă una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă educația în multe colțuri ale lumii, inclusiv în România. Fenomenele de agresivitate, intimidare și discriminare pot avea un impact devastator asupra dezvoltării fizice, psihologice și emoționale a elevilor. Aceasta poate afecta nu doar victimele directe ale violenței, ci întreaga comunitate școlară, inclusiv cadrele didactice și familiile elevilor. Prin urmare, prevenirea și combaterea violenței în școli trebuie să fie o prioritate pentru autorități, cadre didactice și întreaga societate.
Forme de manifestare a violenței în mediul școlar:
- Violența fizică: aceasta include loviri, împingeri, lovirea cu obiecte, dar și orice alt tip de agresiune fizică. Aceasta este cea mai vizibilă și mai ușor de identificat formă de violență.
- Violența psihologică: se referă la intimidare, hărțuire verbală, insulte, umilire sau excluziune socială. Adesea, aceasta nu lasă urme fizice, dar poate cauza daune psihice grave victimei.
- Violența sexuală: aceasta include hărțuirea sexuală, agresiunea sexuală sau orice formă de comportament sexual neadecvat între elevi sau între elevi și profesori
- Violența de natură morală sau simbolică: se manifestă prin apeluri la intoleranță, rasism, xenofobie sau discriminare pe baza religiei, genului, orientării sexuale, statutului social etc. Identificarea cauzelor violenței în școli este esențială pentru implementarea unor măsuri de prevenire eficiente.
Factorii care contribuie la apariția violenței în școli:
- Mediul familial: în multe cazuri, violența este reflectată în comportamentele copiilor proveniți din familii dezorganizate, cu probleme de abuz sau neglijare. Copiii care trăiesc în astfel de medii pot considera comportamentele agresive ca fiind acceptabile.
- Mediul școlar: un climat școlar nesigur, lipsa de supraveghere și o comunicare deficitară între profesori și elevi pot contribui la manifestarea violenței. De asemenea, o disciplină slabă sau incoerentă poate favoriza comportamentele agresive.
- Influența mass-media și a internetului: expunerea la filme violente, jocuri video agresive sau la rețelele de socializare poate normaliza comportamentele violente în rândul tinerilor. Prevenirea violenței în școli presupune implementarea unor strategii pe termen lung, care să abordeze cauzele fundamentale ale comportamentului agresiv și să promoveze un climat de respect și înțelegere reciprocă.
Principalele măsuri de prevenire a violenței, aplicate în colectivul de elevi pe care îl coordonez :
1. Educația elevilor pentru respect și non-violență: în cadrul orelor de educație civică, dezvoltare personală dar și prin activități extracurriculare, am învățat elevii despre importanța respectului reciproc, a empatiei și a soluționării pașnice a conflictelor. Am introdus în programele educaționale teme despre toleranță, diversitate și drepturile omului.
2. Formarea personală, participarea la cursuri ce vizează identificarea semnelor de violență și răspunderea promptă și eficientă în astfel de situații, înțelegerea impactului violenței asupra dezvoltării elevilor și aplicarea de măsuri preventive.
3. Colaborarea cu părinții: am constatat că, o relație strânsă între școală și familie poate contribui semnificativ la prevenirea violenței. Am implicat părinții în educația copiilor și în sprijinirea măsurilor educaționale implementate .
4. Intervenția timpurie: am conștientizat că, este important ca violența să fie identificată și abordată cât mai devreme posibil. Atunci când un elev din clasa mea a manifestat comportament violent sau a fost victima violenței, am intervenit rapid asigurând suportul psihologic necesar .
5. Promovarea unui climat școlar pozitiv: am creat, în școală și în clasa mea, un mediu în care toți elevii se simt în siguranță și respectați prin dezvoltarea unor politici de disciplină clare și prin stimularea comportamentelor pozitive. Atunci când violența s-a produs deja, am gândit și implementat măsuri clare de combatere a acestui fenomen și de reducere a efectele sale pe termen lung.
Aceste măsuri au inclus:
- Pedeapsa și responsabilizarea: elevii care au manifestat comportamente violente au fost trași la răspundere aplicând sancțiuni echitabile, aplicate în mod consecvent, fără discriminări.
- Suport psihologic pentru victime și agresori: atât victimele violenței, cât și cei care au manifestat comportamente agresive, au beneficiat de consiliere psihologică. În multe cazuri, la elevii mei, violența era un simptom al unor probleme mai profunde pe care le tratăm cu sprijinul consilierului/psihologului școlar .
- Campanii de sensibilizare: Semestrial, organizez campanii de conștientizare, în școală și în comunitate, ce ajută la educarea elevilor și a cadrelor didactice în privința gravității violenței și a modului în care aceasta poate fi prevenită.
- Crearea unui sistem de suport în școală: școala dispune de un sistem eficient de raportare și de suport pentru elevi ( grup de sprijin și aplicații pentru raportarea cazurilor de violență ). Pentru prevenirea și combaterea violenței la clasa mea, unde există și doi elevi cu CES, am aplicat strategii incluzive și am creat un climat bazat pe respect, empatie și cooperare.
Exemple de bune practici ce au dat rezultate bune în activitatea desfășurată:
1. Reguli clare și consecvente
- Am stabilit reguli de comportament împrună cu elevii, astfel încât să le înțeleagă și să le respecte mai ușor;
- Am realizat un afiș vizibil în clasă cu aceste reguli, scrise simplu și ilustrate.
2. Activități de dezvoltare emoțională și socială
- Jocuri de rol pentru a exersa răspunsuri adecvate în situații de conflict;
- Povești terapeutice despre prietenie, respect, acceptare;
- Jurnalul emoțiilor, unde copiii deseanază sau scriu cum se simt.
3. Mediere și gestionarea conflictelor
- Am introdus conceptul de „bancă a prieteniei” sau „colțul împăcării” unde copiii pot discuta și rezolva neînțelegeri.
4. Implicarea activă a părinților
- Organizez întâlniri tematice despre prevenirea violenței;
- Comunicări constante despre comportamentul copiilor și strategii de susținere acasă.
5. Colaborare cu specialiști
- Lucrează împreună cu consilierul școlar pentru sesiuni de suport emoțional.
7. Campanii anti-violență
- Am organizat Ziua prieteniei/ Ziua gestului frumos unde fiecare elev a primi/a dăruit un mesaj pozitiv de la colegi; • Am desfășurat proiectul educational “Ȋmpreună, împotriva violenƫei” ;
- Am creat un panou al clasei unde elevii scriu mesaje pozitive.
Concluzii
Parteneriatul școală-familie comunitate poate preveni și rezolva problema violenței în/din mediul școlar. Orientându-se spre același obiectiv – prevenirea și combaterea vioilenței – cresc șansele de reducere a violenței în mediul educațional.
Bibliografie
1. Bocoș, M. (2013). Fundamentele pedagogiei. Teoria și metodologia instruirii. Editura Polirom.
2. Cerghit, I. (2006). Metode de învățământ. Editura Polirom.
3. Salvați Copiii România. (2020). Ghid pentru prevenirea și combaterea violenței în școli. București.
4. Ministerul Educației Naționale. (2018). Strategia națională privind reducerea fenomenului de violență în unitățile de învățământ preuniversitar. București.
5. Opriș, D. (2012). Managementul clasei de elevi. Editura Didactică și Pedagogică.
6. Popa, C. (2019). Incluziunea școlară a copiilor cu CES. Editura Universitară.