În predarea activă accentul pică pe colaborare, implicare și interes din partea elevilor în procesul didactic. Această abordare a sistemului educațional se opune metodelor tradiționale de predare, unde elevii sunt nevoiți să dea dovadă de pasivitate, ascultând conținuturile transmise de cadrul didactic.
Didactica predării științelor naturii este radical schimbată față de cea de acum câteva decenii datorită întrebuințării metodelor și procedeelor de predare și învățare activă. De asemenea, comparativ cu metodologia utilizată în trecut, în educația actuală se utilizează formele de organizare a activității cât mai diverse și combinate între ele, și nu se încurajează forma de organizare frontală.
Predarea activă presupune soluționarea “competiția” ce se dă între activitățile organizate frontal, cele în grupe (pe perechi) și individuale, favorizându-se cele din urmă precizate.
Conceptul de predare activă admite în mod prealabil și provizoriu puternica implicare a elevilor și asocierea cu profesorul, cel ce are rol de supraveghere și îndrumare din umbră a procesului în sine, aceste roluri fiind conferite în urma activizării metodelor utilizate. În acest tip de învățare, cadrul didactic poate fi asemănat cu un antrenor sportiv, având atribuțiile de a convoca și a impulsiona elevii să-și releve și să-și fructifice resursele proprii.
Cu ajutorul acestor metode moderne, activizante, se remarcă trebuințele școlii de acomodare a intervențiilor la o lume globalizată, ce se află în continuu proces de evoluție.
Predarea activă permite elevului o interacțiune directă cu toate conținuturile studiate, facilitând înțelegerea acestora. Prin implicarea activă a metodelor de învățământ în procesul de predare se pot modifica rezultatele învățării și nivelul de eficiență a procesului didactic.
Predarea activă cuprinde un cumul de activități centrate pe elev. Câteva dintre principiile pentru o bună funcționare a predării centrate pe elev în cadrul orelor de științe ale naturii sunt:
1. Implicarea
Predarea activă înalță spre ideal implicarea din partea elevilor ca fiind principiul de bază și fundamentul pentru clădirea transmiterii și comprehensiunii activizante. În sens larg, elevii nu doar receptează pasiv conținuturile predării, ci se implică activ în discuții, practicile necesare, experimente, observări sistemice și colaborează cu ceilalți participanți ai procesului instructiv
2. Utilizarea metodelor variate și activizatoare de predare
Cadrele didactice trebuie să apeleze la metode variate și, în principiu, activizante pentru a menține o transmitere activă de informații ce duce către învățarea cu mai puțin efort și interesul față de materia științe ale naturii.
În acest sens, pot fi utilizate metode precum: experimentul, studiul de caz, jocul didactic, problematizarea, observarea sistemică. În plus, discuțiile de grup, luarea de decizii prin sfătuire între cadrul didactic și elevi, activitățile practice și proiectele diverse asigură un salt către activizarea predării. Metodele anterior precizate stimulează gândirea critică și punerea în practică a cunoștințelor predării.
3. Centrarea pe elev
Predarea activă are ca temelie centrarea pe elev, fiind principiul cel mai important după care funcționează aceasta. Din acest punct de vedere, trebuie să se respecte stilurile individuale și raportate la vârsta elevului și ritmul fiecăruia. Elevii sunt implicați în procesul de luare a deciziilor și dispun de mai multă răspundere pentru propria lor învățare.
4. Feedback permanent
Cadrul didactic trebuie să ofere elevilor feedback permanent, pe tot parcursul procesului, îndrumându-i în direcția corectă și stimulându-i constant. Optimizarea continuă și amplificarea comprehensiunii sunt influențate de prezența sau absența feedbackului.
5. Colaborarea dintre elevi
Cadrul didactic va încuraja elevii să-și împărtășească sfaturi și idei despre actul educativ, astfel învățarea să fie activizantă și să creeze elevilor o plăcere atunci când studiază informațiile științifice. Colaborarea dintre elevi formează abilități necesare vieții cotidiene, cum ar fi abilitățile sociale, pe care orice individ ar trebui să le posede.
6. Rezolvarea problemelor
Predarea în stil activ a științelor naturii încurajează rezolvarea de probleme prin aplicativitatea cunoștințelor predate. Cadrul didactic trebuie să creeze adesea situații, creative și care să stimuleze interesul, ce necesită punerea în practică a informațiilor relevante învățării.
7. Înnoirea din perspectiva utilizării tehnologiei
Integrarea tehnologiei în procesul de transmitere a cunoștințelor pentru a susține și pentru a optimiza predarea în stil activ.
Utilizarea instrumentelor ce țin de tehnologie (aplicații și jocuri digitale, vizualizarea experimentelor științifice, vizionarea de documentare), în predarea științelor naturii, conferă modalități inovative de explorare a materialelor educaționale.
8. Învățarea de tipul întrebare-răspuns
Cadrele didactice trebuie să încurajeze discuțiile deschise pe teme științifice, conținuturile didactice fiind transmise prin răspunsul întrebărilor adresate de către elevi. Aceste sesiuni de întrebări și răspunsuri evaluează înțelegerea și clarificarea eventualelor confuzii apărute.
9. Adaptarea stilurilor de predare la stilurile de învățare
Pentru a facilita predarea, cadrele didactice trebuie să cunoască stilurile de învățare ale fiecărui elev și, astfel, să modifice și să apeleze la diverse metode pentru a adapta informațiile științifice la aceste stiluri.
10. Exemplificarea cu elemente din viața cotidiană
Pentru că informațiile din cadrul orele de științe pot creea adesea probleme și incertitudini în rândul elevilor, din cauza noutății de care dau dovadă, cadrul didactic trebuie să ofere exemple relevante, din viața de zi cu zi, a fiecărui elev, facilitând astfel o învățare activă și care va da roade.
Din aceste considerente, putem afirma că predarea activă se fundamentează pe ideea că elevii învață și înțeleg cel mai bine conținuturile atunci când au șansa să aplice ceea ce li s-a predat.