Natura e singurul mediu familiar omului, în care el poate trăi și munci. Din prieten al naturii, omul poate deveni duşmanul ei, periclitând prin acţiunile sale, chiar viaţa planetei. Natura e un bun al tuturor şi de aceea problema mediului e o problemă a întregii planete pentru că, de sănătatea mediului, depind: viaţa omului, sănătatea lui, alimentaţia, locuinţele, cooperarea internaţională şi chiar pacea şi dezvoltarea.
Desfăşurând acţiuni educative, copiii ajung să cunoască, să iubească şi să ocrotească natura. Cunoscând natura şi descifrând tainele ei, copiii vor înţelege importanţa acesteia şi necesitatea de a o păstra sănatoasă pentru ei şi pentru generaţiile viitoare. Elevilor le sunt prezentate și problemele legate de efectele impactului omului asupra naturii, pentru ca aceştia să înţeleagă pericolele care ameninţă planeta noastră.
Civilizaţia umană are un rol foarte important în evoluţia ecosistemelor de pe planeta noastră dar, din păcate, omul nu pare să fie conştient de imensul rol pe care îl are.
Ecologia contemporană studiază structura, funcţionalitatea şi conservarea ecosistemelor. Pentru a cunoaşte modul de funcţionare a acestui sistem din care facem şi noi parte este esenţial ca omul să fie educat în spiritul respectului pentru mediul înconjurator, pentru ca el să devină conştient de faptul că nu există stăpânul naturii, ci parte a ei. Depinde de noi dacă dorim să folosim aceste elemente esenţiale în mod util, sau dacă vrem să ocolim acest aspect al vieţii noastre.
Ocrotirea planetei este o problemă mondială şi, tocmai de aceea, fiecare om trebuie să-și asume această responsabilitate. Poluarea planetei se agravează pe zi ce trece. Populaţia nu acordă interes acestui proces nociv. Starea de sănătate nu poate fi menţinută respirând aer poluat, consumând alimente şi apă contaminată cu pesticide sau alte substanţe chimice în direcţia protecţiei mediului.
Educarea oamenilor, în special a tinerei generaţii în vederea însuşirii unei concepții ecologice unitare, a devenit tot mai necesară astăzi, când se înregistrează o influenţă crescută asupra naturii, când tehnica se dezvoltă vertiginos, când se vorbeşte de mecanizarea agriculturii, de utilizarea pesticidelor, de dezvoltarea turismului etc.
Se impune aşadar să pornim cu studiul impactului activitaţilor umane asupra mediului înconjurător încă de la ciclul primar şi să construim punţile de legătură cu următoarele trepte ale învăţământului cu reprezentanţii comunităţilor şi ai autorităţilor locale, în vederea formării şi dezvoltării deprinderilor şi atitudinilor necesare construirii unei societaţi durabile.
Începută de timpuriu, educaţia ecologică are şanse mari. Cei mici trebuie să înteleagă că, pe Terra există interdependenţă între populaţia umană şi nenumăratele specii de plante şi animale, între societate şi ciclurile biologice din natură. Aceasta se poate face atât prin activităţile de cunoaştere a mediului, educarea limbajului, educaţie plastică, activităţi practice, dar şi prin activităţile de extindere opţionale sau extracurriculare. De asemenea, trebuie să-i facem să înţeleagă necesitatea cuceririlor ştiinţei şi tehnicii care nu trebuie să devină duşmani ai naturii ci, pentru a păstra resursele Terrei; exploatarea judicioasă a pădurilor, a bogăţiilor solului şi subsolului, pentru a păstra frumuseţile naturale ale munţilor, curăţenia apelor, a aerului atât de necesare plantelor, animalelor şi implicit omului.
Copiii rămân cu convingeri clare, cu privire la necesitatea protejării mediului, se implică activ; li se dezvoltă spiritul de iniţiativă, simţul răspunderii.
Sperăm ca, prin diferite acţiuni, să-i facem pe elevii noştri să înţeleagă cât de importantă este problema protejării mediului în care trăim. Trebuie să educăm copiii, părinţii acestora, familiile noastre…în spiritul acestor reguli. NATURA DEPINDE DE NOI!
Bibliografie
Daniela Călugaru şi Ileana Săvinescu- ,, Un prim pas în educaţia pentru mediu în şcoala românească”, Editura Spanda, 2000;
Mazilu M.- ,,Ecologie şi protecţia mediului înconjurător”, Timişoara, Editura Mirton, 2004.