Pe parcursului procesului instructiv-educativ, fiecare profesor are ca responsabilitate dirijarea actului de predare-învățare-evaluare, astfel încât să ofere elevilor săi posibilitatea de a atinge finalitățile educației în vederea unei optime integrări sociale.Alături de metodele tradiționale, acesta este necesar să folosească tehnicile moderne, activ-participative, centrate pe elev, care să formeze potențialul intelectual, dezvoltând, flexibil și creativ, gândirea.
Metode învățarii active au fost clasificate în patru categorii: metode de predare-învățare interactivă în grup, metode de fixare și sistematizare a cunoștințelor, metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativității, metode de cercetare în grup. Dintre acestea, metodele de rezolvare de probleme prin stimularea creativității (brainstoriming, studiul de caz, turul galeriei, explozia stelară, interviul, tehnica acvariului, pălăriile gânditoare, metoda Frisco etc.) își dovedesc eficacitatea, în special, prin gradul ridicat de atractivitate; elevii manifestă apetență sporită pentru nou, iar cu ajutorul acestor metode, profesorul îi poate scoate din monotonie, propunându-le explorarea conținuturilor într-un mod plăcut.
Metoda Frisco se numără printre metodele interactive de rezolvare a problemelor în mod creativ, prezentând ca avantaj caracterul său ludic, atractiv. Prin intermediul său, elevii interacționează, comunică, învață, devin participanți activi ai formării, dezvoltă judecăți de valoare. Această metodă a fost instituită de echipa de cercetare numită Four Boys of Frisco (Cei patru băieți din San Francisco), cu scopul de a identifica și rezolva probleme complexe, în mod creativ.
Ea presupune parcurgerea a trei etape: etapa inițială, etapa creației propriu-zise și etapa adoptării soluțiilor. Două procedee stau la baza aplicării metodei: utilizarea listei de control/ chestionarului și brainstormingul regizat.
În etapa inițială, profesorul împarte efectivul de elevi în două echipe. Prima echipă, investigation team, are cei mai mulți membri; ea examinează critic problema și evidențiază dificultățile de bază. Cea de-a două echipă, inference team, are cinci-șase membri și găsește soluții noi, în vederea rezolvării problemelor propuse. Profesorul aplică lista de întrebări echipei de investigație, iar elevii, în etapa creației propriu-zise, formulează răspunsuri scrise, în vederea identificării problemelor supuse rezolvării în mod creativ. Echipa de concluzionare preia problemele expuse, le analizează și propune rezolvări în funcție de rolurile pe care se bazează structuri psihice: conservatorul, exuberantul, pesimistul, optimistul. Conservatorul se bazează pe soluții mai vechi, exuberantul formulează idei originale (ca un participant la brainstorming), pesimistul neagă orice posibilitate de a înnoi soluțiile, iar optimistul critică punctul de vedere al pesimistului, susținând, în anumite limite, opiniile creative ale exuberantului. Fiecare participant este invitat să își asume rolul propus să să țină cont de perspectiva pe care acesta i-o oferă.
Ultima etapă a lecției bazate pe metoda Frisco constă în sistematizarea ideilor și formularea concluziilor de către elevi, sub îndrumarea profesorului. De asemenea, profesorul realizează evaluarea pe baza răspunsurilor la chestionar, a ideilor exprimate de participanți, a concluziilor activității.
Această metodă complexă și atractivă poate fi folosită în cadrul orelor de literatură română, atât la liceu, cât și la gimnaziu. Utilizarea ei se bucură de aprecierea elevilor, care percep asumarea de roluri ca pe o joacă, dar, în același timp, lucrează cu noțiunile teoretice studiate și învață să le pună în practică. Într-adevăr, folosirea acestei metode presupune derularea activității pe parcursul unei ore întregi, un timp câștigat prin învățarea ca joc.
Metoda Frisco prezintă foarte multe avantaje, poate cel mai important dintre acestea fiind stimularea creativității elevului, în vederea rezolvării de probleme.
Bibliografie selectivă:
Cerghit, I., Metode de învățământ, București, 1997
Păcurari, O., Învățarea activă, București, 2001
Stoica, A., Creativitatea elevilor, București, 1983