Procesul educațional contemporan transcende frontierele naționale, orientându-se către dimensiunea universală a patrimoniului cultural uman. Curriculumul standard nu mai poate satisface singur complexitatea diversității umane, în timp ce conceptul educației pe tot parcursul vieții capătă o relevanță crescândă. În acest context, activitățile educative care se desfășoară în afara cadrului formal de învățământ dobândesc o importanță considerabilă în modelarea personalității tinerilor. Misiunea instituțiilor de învățământ constă în dezvoltarea armonioasă a copiilor din perspectivă cognitivă, fizică și socio-emoțională, facilitând astfel integrarea lor socială optimă.
„Dacă trăiesc în încurajare, copiii învață să fie încrezători.
Dacă trăiesc în acceptare, copiii învață să iubească.
Dacă trăiesc în aprobare, copiii învață să se placă pe sine.
Dacă trăiesc înconjurați de recunoaștere, copiii învață că este bine să ai un țel.
Dacă trăiesc împărțind cu ceilalți , copiii învață generozitatea.
Dacă trăiesc în bunăvoință și considerație, copiii învață respectul.
Dacă trăiesc în prietenie, copiii învață că e plăcut să trăiești pe lume.” ( Doroty Law Nolte )
Conform reflecțiilor pedagogice ale lui Dorothy Law Nolte, mediul în care cresc copiii determină fundamental caracteristicile pe care le vor dezvolta: încrederea se naște din încurajare, capacitatea de iubire din acceptare, stima de sine din aprobare, iar orientarea către obiective din recunoaștere. Generozitatea se cultivă prin partajare, respectul prin bunăvoință, iar bucuria de a trăi prin prietenie autentică.
Maria Montessori atrăgea atenția asupra necesității de a nu limita educația copiilor la realitățile prezentului, întrucât viitorul lor se va desfășura într-un context complet diferit. Prin urmare, esențial este să-i pregătim pentru adaptabilitate și flexibilitate. „Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Atunci să-i învățăm să se adapteze.” ( Maria Montessori – Descoperirea copilului )
Alexandru Vlahuță exprima convingerea că într-o națiune cu un patrimoniu cultural atât de bogat și o istorie atât de glorioasă, dragostea de țară devine o adevărată credință, iar mândria de a fi român reprezintă o moștenire firească. „Într-o țară așa de frumoasă, cu un trecut așa de glorios, în mijlocul unui popor atât de deștept, cum să nu fie o adevărată religie iubirea de patrie și cum să nu-ți ridici fruntea, ca falnicii strămoși de odinioară, mândru că poți spune:”Sunt român!” (Alexandru Vlahuță)
Importanța conservării patrimoniului național
Activitățile educative formale și non-formale stimulează gândirea analitică și participarea activă la procesele decizionale, contribuind la dezvoltarea capacităților intelectuale, a dimensiunii afective și a competențelor practice. Astfel se realizează o sinteză benefică între aspectul cognitiv și cel comportamental.
Conservarea valorilor naționale constituie o necesitate vitală pentru orice popor care își valorifică identitatea distinctă. Aceste valori formează esența identității noastre socio-culturale, contribuind la formarea noastră ca membri ai unei comunități naționale. Explorarea elementelor definitoii ne permite să descoperim trecutul nostru istoric și originile noastre latine. Prin familiarizarea cu valorile naționale – obiceiuri, tradiții, costume populare, surse istorice – dezvoltăm capacitatea de a înțelege specificul național și de a identifica diferențele dintre poporul român și alte națiuni romanice, apreciind astfel patrimoniul nostru cultural.
Rolul educației în transmiterea tradițiilor
În trecut, tradițiile populare constituiau componente esențiale ale existenței cotidiene, însă aceste practici supraviețuiesc astăzi predominant în memoria generațiilor vârstnice. Deși cultura rurală contemporană rămâne bogată, tinerii actuali nu o mai practică activ. Din această perspectivă, educația devine fundamentală în crearea unei legături între tineri și patrimoniul cultural.
Elevii descoperă obiceiurile în perioada copilăriei și își îmbogățesc aceste cunoștințe pe măsura dezvoltării lor. Educația vizează viața personală a individului și relația sa cu sacrul. Valorile culturale românești se păstrează cu venerație în special în mediul rural, care reușește să conserve elementele de cultură, tradiție și folclor – înțelepciuni de viață născute din experiențe, bucurii și suferințe, aspirații și dor, căutarea liniștii sau iubirea pentru frumos, construind punți între generații.
Inițierea copilului în cultură începe în familie, în primii ani de viață, și continuă în comunitățile sociale din care face parte, fiind sistematizată în instituțiile de învățământ.
Responsabilitatea școlii în educația culturală
Școala trebuie să faciliteze conștientizarea de către copii a valorii creațiilor populare, să mențină și să cultive interesul pentru cunoașterea tradițiilor, frumusețea folclorului românesc, dansul, cântecul și portul popular, obiceiurile și tradițiile deosebit de bogate asociate sărbătorilor naționale și religioase, încă de la cele mai mici vârste, ca expresie a respectului pentru moștenirea românească.
Prin organizarea de manifestări culturale cu ocazia sărbătorilor de iarnă, am acordat o atenție deosebită tradițiilor și obiceiurilor locale. În cadrul acestor activități, am educat copiii în spiritul valorilor culturale, încercând să implantez în sufletul lor mândria de a fi români, învățându-i datinele și obiceiurile care persistă de secole, care ne individualizează și ne disting în spațiul european, precum și dansurile specifice regiunii noastre.
Activitățile practice au inclus participarea la „Șezătoarea ad-hoc” cu prezentarea scenete „Moș Ion Roată și Cuza Vodă”, urmată de interpretarea în comun a „Horii Unirii” alături de elevi, cadre didactice, părinți, bunici și reprezentanți ai autorităților locale. Cu ocazia Zilei Eroilor, îmbinând dimensiunea religioasă cu cea istorică, s-a interpretat în unison cântecul „Așa-i românul”.
Șezătoarea a inclus recitarea de poezii și ghicitori interactive, zicale care au stârnit veselia spectatorilor, interpretarea de cântece și enunțarea de proverbe cunoscute, încheindu-se cu jocul popular „Hora românașilor”. Observând atracția unor copii către costumul popular, am organizat în parteneriat cu comunitatea locală o activitate de desen pe asfalt în costume naționale.
În cadrul proiectului „Copilărie în ie”, am vizitat centrul socio-medical pentru a colinda bătrânii, moment care s-a dovedit deosebit de emoționant. Șezătoarea literară organizată la muzeu a oferit copiilor oportunitatea de a explora lada de zestre a bunicii, de a compara opincile contemporane cu cele tradiționale, de a experimenta țesutul la război și de a observa amenajarea unei odăi tradiționale și modalitățile de îngrijire a copiilor în leagăne de lemn.
Aici au descoperit minunatele costume populare specifice zonei, fiind instruiți despre pregătirile pe care le făceau fetele și flăcăii pentru a participa la șezători. Această experiență le-a oferit copiilor posibilitatea de a călători în timp și de a pătrunde în lumea tradițională a satului, a casei și gospodăriei țărănești.
Copiii au fost încurajați să observe casa țărănească și să identifice obiecte familiar, explicându-li-se simultan utilitatea acestora. Au avut ocazia să vadă vase de lut pictate, țesături la gherghef, vârtelnița și războiul de țesut. Această implicare ne-a demonstrat că doar prin promovarea experienței noastre și menținerea tradiției, specificului și identității noastre, putem oferi copiilor oportunitatea de a înțelege bogăția tezaurului nostru folcloric, în care arta populară românească constituie o oglindă minunată care reflectă cu intensitate maximă frumusețea României, istoria și sufletul național.
Factorii determinanți în formarea valorilor
Este recunoscut faptul că în educarea și formarea personalității contribuie trei factori fundamentali: familia, școala și societatea. Aceștia sunt responsabili pentru sistemul de valori pe care îl dezvoltă generația în formare. Valorile personale se conturează în copilărie, la o vârstă foarte fragedă, părinții fiind cei care construiesc primul set de valori. În familie, copiii învață să distingă binele de rău, să muncească, să respecte adevărul, să urmeze reguli și norme comportamentale, să își dezvolte gustul pentru frumos.
Prin toate activitățile propuse, școala contemporană se străduiește să educe copiii în spiritul valorilor universal-umane și naționale. Unde, dacă nu la școală, sunt copiii stimulați să cunoască tradițiile naționale exprimate în folclor, broderie, croșetat, sculptură în lemn, muzică și dans popular? Unde, dacă nu la școală, sunt elevii îndrumați să descopere frumusețea și semnificațiile operelor literare ale poeților națiunii – Eminescu, Sadoveanu, Creangă?
Eforturile școlii, familiei și societății trebuie să fie coordonate, să urmărească aceleași scopuri și obiective: educarea unor viitori cetățeni responsabili pentru acțiunile proprii, liberi în deciziile pe care le iau, capabili să se integreze într-o societate în continuă transformare.
Astfel de activități dobândesc o importanță reală într-o lume dominată de mass-media – televizor, calculator și internet – care contribuie la transformarea copiilor noștri în persoane incapabile să se controleze comportamental și emoțional, iar mai presus de toate, slab dezvoltate intelectual.
Este cunoscut faptul că, începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează cunoștințe prin contactul direct cu obiectele și fenomenele din natură. Fiecare persoană este valoroasă în sine, posedând capacitatea de a se dezvolta și de a-și alege propriul destin, de a-și valorifica calitățile și caracteristicile pozitive în măsura în care mediul îi creează condițiile pentru actualizarea potențialului personal.
Bibliografie
Dumitrana Magdalena, “Copilul, familia şi grădiniţa”, Editura Compania, Bucureşti, 2000. Revista Învăţământului Primar nr. 3,4/1997, Bucureşti 1997.
Revista Învăţământului Primar nr. 3,4/1997, Bucureşti 1997
Sârbu Tănase, Etică: valori şi virtuţi morale, Editura Societăţii academice Matei Teiu Botez, Iaşi, 2005