Datorită complexităților unor lucrări precum și întinderea lor pe o plajă întinsă de timp, abordarea acestor lucrări este practic imposibilă în cadrul ansamblurilor școlare. Totuși pentru a putea cunoaște în sens practic diferitele lucrări de către elevi, sunt necesare căteva intervenții asupra acestor piese.
1. O primă modalitate de prezentare a unor lucrări destinate orchestrelor ample este folosirea de către profesorul coordonator a tehnicii colajului, în sensul prezentării trunchiate, un bun exemplu fiind lucrarea Vltava din ciclul Ma Vlast de B. Smetana.
Aici se poate prezenta tema principală de la corzi, sărind apoi la dansul din partea III, lucru ce l-am realizat cu elevii din cadrul Orchestrei Cantabile a Liceului de Arte Margareta Sterian Buzău, același lucru petrecându-se și cu secțiunea II Allegro Scherzando din Suita III de Ion Dumitrescu. Aici am ales să lipesc tema I prezentată simplu fără interludii sau dezvoltări sărind exact la tema din Trio în La major revenind apoi la prima secțiune. Alt exemplu elocvent poate fi din baletul lui Mihail Jora – Când strugurii se coc respectând același principiu de alăturare fără interludii ale celor două teme existente.
2. Simplificarea – datorită problemelor de tehnică ridicată de unele piese, acestea rămân inabordabile pentru elevi, singura sursă rămânând audierea acestora pe internet. Totuși, această tehnică este extrem de utilă în prezentarea grupului corzilor din Vlatava, cel al acompaniamentului, unde cu ajutorul pianului se pot face minuni, așa cum se poate concepe și în Joc din Oaș de Paul Constantinescu.
3. Adaptarea sonorităților la posibilitățile materiale existente – reprezintă o problemă destul de spinoasă cu care se confruntă orice profesor de ansamblu instrumental- faptul că lipsesc, sau pur și simplu nu există în acea școală acel instrument. De regulă lipsesc instrumentele de suflat (fagot, oboi, corn englez, contrafagot, clarinet mic, flaut alto) sau de alamă (trombon, tuba) ori contrabas la corzi, profesorul fiind nevoit să adapteze lucrurile, să pună un pian, sau alt instrument din ce are disponibil, să facă transcrierile pentru ca piesa să poată fi interpretată.
4. Redistribuirea diferitelor linii melodice, sunt necesare în cadrul ansamblurilor școlare pentru a menține atenția elevilor și a reține linia melodică de cât mai mulți elevi.
5. Adăugarea unor elemente figurative – pentru a nu se nu se plafona elevii, și a conștientiza importanța liniei melodice principale, important fiind aici inspirația profesorului coordonator ce realizează acest demers.
6. Reinterpretări prin toate aceste modalități se creează o nouă idee muzicală ce necesită unele explicații din partea profesorului pentru a putea realiza o nouă viziune asupra lucrării prezentate. În general se pretează pentru ansamblurile instrumentale școlare lucrări de dimensiune medie, sau suite de muzică populară – (M. Chiriac Suită) sau adaptări din piese corale realizându-se un potpuriu – un bun exemplu ar fi lucrările lui T. Jarda (Orchestra Cantabile a conceput astfel piesele pentru cor Frunză verde de măr dulce, Badea-i dus, Haida Hai Murguț Mai Tare, pentru ansamblu, elevii find foarte impresionați de rezultat.
Astfel de imagini muzicale – potpuriuri (highlights) sunt foarte productive în sensul prezentării doar a temelor diferitelor piese, fără dezvoltări, fără amplificări, ducând discursul muzical în mai multe direcții stilistice.