Cubul este o tehnică prin care se evidenţiază activităţile şi operaţiile de gândire implicate în învăţarea unui conţinut. Metoda cubului este o metodă de învatare prin cooperare ce presupune explorarea unui subiect din mai multe perspective, permiţând abordarea complexă şi integratoare a unei teme.
Se recomandă parcurgerea următoarelor etape:
- Realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: DESCRIE, COMPARĂ, ANALIZEAZĂ, ASOCIAZĂ, APLICĂ, ARGUMENTEAZĂ.
- Anunţarea subiectului pus în discuţie.
- Împărţirea clasei în şase grupe, câte una pentru fiecare faţă a cubului. Există mai multe modalităţi de stabilire a celor şase grupe. Modul de distribuire se poate face aleatoriu sau poate fi decis de profesor, în funcţie de anumite criterii care vizează responsabilitatea individuală şi de grup, specializarea pe sarcini a membrilor echipelor şi oportunităţi de grup, colaborarea şi redactarea materialului la nivelul fiecărui grup.
- Afişarea formei finale a materialelor astfel încât toţi elevii să poată vizualiza rezultatele.
- Cunoaşterea colaborativă reprezintă o modalitate de a genera cunoştinţe prin coordonarea unor activităţi comune în cadrul unui grup.
Punctele slabe ale metodei sunt:
- eficienţa scăzută în grupurile mari;
- imposibilitatea cuantificării exacte a contribuţiei fiecărui elev la rezolvarea sarcinii de lucru;
Oportunităţile acestei metodei se identifică în:
- stimularea creativităţii elevilor;
- crearea unui mediu colaborativ;
Atunci când profesorul alege să folosească această metodă, trebuie să ţină cont de ameninţările:
- unii elevi pot domina grupul;
- nu se realizează un echilibru la nivel de grup;
- se poate obţine un randament scăzut al elevilor emotivi.
Sarcinile de pe feţele cubului sunt invariabile din perspectivă acţională: descrie, compară, explică (asociază), argumentează, analizează, aplică. Procesele de gândire implicate sunt asemănătoare celor prezentate în taxonomia lui Bloom.
Exemplu (clasa a V-a):
1. Descrie cele două cetăți Atena și Sparta, precizând unde erau situate pe harta Greciei antice? Cum era organizată cetatea Atena? Dar Sparta?
Ce activități principale desfășurau locuitorii din Atena? Dar cei din Sparta?
2. Compară
În ce fel diferă modul de guvernare din Atena față de cel din Sparta? Cum era viața copiilor în Atena și cum era în Sparta? Ce asemănări putem găsi între cele două cetăți?
3. Asociază
Cu ce personalități istorice putem asocia Atena? Dar Sparta? Dacă ar fi să alegi un simbol pentru fiecare cetate, care ar fi acesta și de ce? Ce evenimente istorice importante legăm de Atena? Dar de Sparta?
4. Argumentează
Care dintre cele două cetăți crezi că a avut o influență mai mare asupra istoriei universale? Pe care dintre cele două modele l-ai considera mai potrivit pentru o societate modernă? Este mai importantă libertatea și cultura (Atena) sau disciplina și puterea militară (Sparta)? De ce?
5. Analizează
De ce Sparta era recunoscută ca o mare putere militară? De ce Atena a devenit un centru al culturii și filosofiei? Cum influențau structura socială și tipul de guvernare viața oamenilor din fiecare cetete?
6. Aplică
Dacă ai trăi în acea perioadă, în care din cele două cetăți ai prefera să trăiești și de ce? Ce idei din democrația ateniană se regăsesc în societatea contemporană? Cum se aplică modelul de educație spartană în lumea contemporană(armată, sport, disciplină)?
Bibliografie
1. Adăscăliței F., Bercea M., Dumitrescu D., Lazăr L., Manea M., Popescu Mirela, Elemente de didactică a Istoriei, Editura Nomina, București, ediția a II-a, 2010-2013.
2. Piatkowski A., O istorie a Greciei antice, București, Ed Albatros, 1988.
3. Stoica S, Becheru Dragoș Sebastian, Bartic Marcel, Istorie. Manual pentru clasa a V-a, Editura CD PRESS.