Pornind de la premisa ca oamenii sunt „animale” sociale, care simt nevoia să comunice, mult, rapid, faţă în faţă sau la distanţă, s-a iscodit şi s-a găsit: Internetul.
Începuturile Internetului le găsim în jurul anului 1960. Și de atunci, lucrul extraordinar în ceea ce-l priveşte este rapiditatea cu care el, INTERNETUL, a pătruns în viaţa noastră. „Explozia” s-a declanșat la începutul anilor 1990, când a început conturarea acestei „minuni”. Dar, ce este de fapt acesta?
INTERNET (INTERNnational NETwork) = reţea internaţională de calculatoare formată prin interconectarea reţelelor locale (Local Area Network-LAN) şi globale (Wide Area Network-WAN) independente (particulare, comerciale, academice sau guvernamentale), destinată să faciliteze schimbul de date şi de informaţii în diverse domenii (al poştei electronice etc.). Practic, este un sistem vast şi fascinant care conectează oameni şi informaţii prin intermediul calculatoarelor.
Accesul la INTERNET înseamnă, în ultimă instanţă, posibilitatea accesării a milioane de servere situate pe tot cuprinsul globului. Reţeaua INTERNET este adesea numită Autostrada Informaţională. Cel mai interesant aspect este că nu există o autoritate supremă care controlează INTERNETUL. Există în schimb un număr de organizaţii constituite pe bază de voluntariat care au ca scop investigarea problemelor care pot apărea şi care propun măsuri de îmbunătăţire.
Studiile arată că rata de utilizare a internetului de către tineri în România a înregistrat o evoluţie explozivă în ultimii ani, ajungând la cote de peste 90% în mediul urban, în rândul celor cu vârsta de peste 16 ani. Un ritm asemănător de dezvoltare cunoaşte şi folosirea telefoanelor de tip smartphone ori a tabletelor de către tineri şi accesarea internetului de pe aceste dispozitive.
Principalele categorii de riscuri la care se pot expune tinerii în mediul online sunt: infectarea sistemelor cu programe de tip malware, furtul de identitate, cyberbullying, pornografia infantilă. Practic, INTERNETUL te poate proiecta, uneori ireversibil, într-o lume virtuală, pe care, având posibilitatea să ţi-o autocreezi, o vezi perfectă și devii dependend de aceasta. Puterea de discriminare a utilizatorului între informaţia reală şi cea subversivă trebuie sa fie uriaşă, altfel reuşita de manipulare asupra sa va fi de câteva ori mai mare decât a televiziunii (ţinând seama şi de numărul mult mai mare al user-ilor).
În calitate de utilizatori, copii și adolescenții pot fi expuși unor conținuturi care pot cauza traume psiho-emoționale sau îi pot determina la acțiuni dăunătoare. Copii sunt expuși cel mai mult riscului de acostare în scop sexual sau, mai grav, să recurgă la acțiuni de suicid. Ei încă sunt la vârsta când vor să exploateze totul și nu au dezvoltat mecanisme de apărare.
Internetul te prinde și asta poate duce ușor la pierderea noțiunii timpului. Jocurile pe calculator nu ar trebui să acapareze tot timpul liber. Când renunță la somn sau își neglijează școala pentru a sta în fața calculatorului, copilul are o problemă. El se închide în sine, e tot mai singuratic și poate deveni depresiv.
În aceste condiții, părinții sunt îndemnați să stabilească reguli clare de utilizare a Internetului. Poate fi fixată o durată maximă de conexiune la Internet, de exemplu, o oră sau două pe zi. Calculatorul trebuie să fie amplasat într-un loc vizibil, de preferință în altă cameră, decât cea a copilului. Ar fi bine ca părinții să știe ce site-uri accesează copilul și ce face, de fapt, pe Internet. Unele pot fi restricționate, dar acest lucru trebuie combinat cu o explicație logică, deoarece orice lucru interzis este de două ori mai incitant. De asemenea, minorii trebuie învățați să nu intre în contact cu persoane străine și să nu divulge date personale celor pe care nu-i cunosc.
În plus, pe lângă pericolul manipulării, nu trebuie să ignorăm „viruşii’, pentru că, nu-i aşa, oricine pe lumea asta se poate îmbolnăvi… Şi un calculator bolnav poate „crăpa”! Cât despre hackeri sau crackeri putem să vorbim mult şi bine…..Aceşti pasionaţi ai informaticii care au, de obicei, ca scop, “spargerea” anumitor coduri, baze de date, pagini web etc, sunt consideraţi infractori în toate statele lumii. Deşi pare ciudat, cracking-ul care este considerat “piraterie computerizată”, reprezintă o infracţiune serioasă. Totuşi, sunt depistaţi foarte rar cei care plasează patch-uri şi coduri seriale pe INTERNET. Hacking-ul este aşadar o infracţiune foarte gravă, pentru care pedeapsa meritată este considerată de obicei, interzicerea folosirii computerului, în unele cazuri pentru… TOT RESTUL VIEŢII !
Concluzionând, Internetul este cea mai bună invenție de la roată încoace și poate fi un instrument foarte util atât pentru adulți cât și pentru cei mici, folosit însă cu moderație!
Bibliografie:
• ro.wikipedia.org/
• www.nistea.com/