Copiilor și adolescenților le place să joace jocuri. Ele reprezintă un element important pentru dezvoltarea lor încă dinainte să înceapă școala. Prin joc, copiii au posibilitatea de a-și exercita abilități importante de care au nevoie la școală, apoi la muncă, dar și pentru întreaga lor dezvoltare. În clasă, jocurile pot fi folosite pentru pentru a sprijini cooperarea și competențele sociale, gândirea creativă, gândirea critică sau pentru a exercita abilități specifice unei zone de învățare. De asemenea, jocurile pot fi folosite, la școală, pentru a declanșa o schimbare în mod conștient și pentru a percepe lucruri cu ajutorul simțurilor (mișcare, văz, auz, simțul tactil).
Este important ca jocurile să nu fie percepute ca o activitate pe care o au copiii în pauze, ci ca o parte integrantă a procesului de învățare.
Procesele de învățare se realizează prin anumite experiențe, în anumite condiții. Aceste condiții sunt întâlnite fie la ora de curs tradițională, predată de profesor, fie ca o joacă liberă. Prin angajarea în această acțiune (joacă sau instrucție ) și prin procesele de învățare, se dezvoltă învățarea sau o schimbare în comportament. Așadar, învățarea se poate produce prin joacă.
Joaca este văzută și ca o oportunitate pentru dezvoltare. În timpul orelor de curs sau în afara lor, profesorii pot iniția jocuri, deoarece acestea îi antrenează pe copii și susțin învățarea. Jocurile este bine sa și le aleagă copiii după bunul plac. Se spune că învățarea autoindusă și autodirijată este mai profundă și rezistă mai mult timp. Studiile au arătat că jocurile în context școlar contribuie la atitudinea pozitivă a elevilor, cresc motivația, modifică atitudinea față de procesul de învățare și îmbunătățesc abilitățile de rezolvare a problemelor. S-a arătat că practicarea jocurilor în cadrul școlii ajută la dezvoltarea celor patru domenii importante ale dezvoltării:
- Dezvoltarea fizică: conștientizarea corpului, sănătate, abilități motorii fine și generale ,gestionarea stresului;
- Dezvoltarea cognitivă: rezolvarea problemelor, abilități de cercetare, gândire critică, competente lingvistice, competențe matematice;
- Dezvoltarea socială: cooperare, negociere, conștientizarea, existenței regulilor, rezolvarea conflictelor;
- Dezvoltarea emoțională: bucurie, empatie, rezistență, autoreglare, vitalitate, încredere în sine, controlul impulsurilor.
Jocurile contribuie la dezvoltarea celor patru domenii amintite în funcție de tipul și funcția lor. Unele sunt dirijate în mod voit asupra unei zone de competență, de exemplu pe cooperare, competențe matematice. Dar multe jocuri sprijină simultan mai multe aspecte ale dezvoltării.
În dezvoltarea emoțională, jocurile pot avea o influență pozitivă asupra empatiei, schimbării perspectivei, vitalității, controlului impulsurilor, încrederii în sine sau rezistenței ( rezistența la eșecuri, crize, critică).
Când sunt utilizate în clasă, jocurile au mai multe scopuri. Astfel, jocurile pot avea următoarele funcții:
- Autodefinită. Prin jocuri se creează o atmosfera plăcută
- Catalizatoare. Jocurile ajuta șa tranziția de la o situație la alta, de la grădiniță la școală, de la timpul liber la lecții
- De sprijinire a anumitor aspecte ale învățării. Se pot pune bazele necesare pentru a accesa un anume tip de conținut, pentru a explora noi aspecte ale unei probleme, pentru a dezvolta anumite abilități
- De sprijinire a unor aspecte ale educației. Folosind jocurile interactive sau scenice se pot sprijine procesele educaționale (educație sanitara, educație financiară, comportament social, conștientizarea regulilor de exemplu).
- Diagnostic și suport. În timpul jocului, profesorul descoperă copiii. De asemenea, pe parcursul jocurilor, elevii pot fi sprijiniți individual, astfel că jocurile pot contribui la promovarea abordării diferențiate.
- Relaxare. Jocurile reprezintă o ocazie de relaxare și mișcare după lecții foarte solicitante.
Bibliografie
Wiltrud Weidinger, „Cum sprijinim învățarea activă” – Broșură pentru profesori