Primul ajutor este o abilitate vitală și indispensabilă în situații de urgență și poate face diferența între viață și moarte. Din păcate, multe accidente pot avea loc în școli și licee, unde elevii petrec o mare parte din timpul lor. Prin urmare, introducerea instruirii în primul ajutor în curriculumul școlar este de o importanță crucială. Această măsură nu numai că le oferă elevilor cunoștințele și abilitățile necesare pentru a răspunde în mod eficient în caz de urgență, dar contribuie și la crearea unei culturi a siguranței și responsabilității în rândul tinerilor.
Instruirea în primul ajutor nu se limitează doar la dobândirea competențelor practice, ci și la dezvoltarea calităților umane, precum solidaritatea și empatia.
Primul ajutor ar trebui efectuat de către orice persoană atunci când se află în fața unei situații de urgență. Primul ajutor poate salva o viață până la sosirea echipajelor medicale calificate. Suportul de viață de bază (BLS) asigură menținerea funcțiilor vitale până la un prim ajutor medical specializat (ALS – advanced life suport).
Primul ajutor reprezintă un set de măsuri ce pot fi efectuate de orice persoană fără pregătire medicală specială asupra unei victime, pentru a susține funcțiile vitale. Acesta poate fi acordat la locul accidentului, dacă salvatorul nu se pune pe sine într-un pericol suplimentar. Este esențială apelarea serviciului de urgență 112 și ulterior aplicarea măsurilor de resuscitare cardio – pulmonară, dacă victima este inconștientă. Acordarea primului ajutor în urgențele neurologice sau în urgențele cardiovasculare poate fi esențială pentru stabilizarea pacientului înainte de ajungerea la spital.
Primul ajutor trebuie acordat în fața unei persoane inconștiente, care nu respiră sau nu are puls. Acordarea primului ajutor in diverse situații, precum șocul anafilactic, înecul, electrocutarea sau infarctul miocardic poate salva vieți. În alte circumstanțe, precum degerăturile, arsurile sau intoxicațiile, respectarea unor reguli de prim ajutor corecte poate asigura o recuperare mai rapidă și evitarea complicațiilor.
Primul pas în acordarea primului ajutor este securizarea spațiului din jur. Salvatorul trebuie să se asigure că nu se pune pe el în pericol și nu expune victima unui pericol suplimentar. Ulterior, acesta va apela Serviciul de Ambulanță la numărul unic de urgență 112. Astfel în timp ce echipajul medical este pe drum, salvatorul poate efectua resuscitare cardio-pulmonară asupra victimei.
După ce perimetrul din jur este asigurat pentru a evita alte pericole suplimentare și a fost alertat serviciul de urgență, se va verifica dacă victima este conștientă și respiră. Dacă aceasta este inconștientă, dar respiră și are puls, se va pune în poziție de siguranță până la sosirea ambulanței. Cu o mână pusă sub capul victimei și cealaltă susținând bărbia ridicată, se va verifica dacă victima respiră.
Stopul cardiac fiind cea mai frecventă cauză de stop la adult, se va începe secvența de 30 compresii toracice, alternativ cu 2 respirații. În zonele aglomerate, spre exemplu stațiile de metrou, există de obicei un defibrilator automat. Acesta are instrucțiuni vocale ce ghidează salvatorul. Electrozii sunt plasați pe pieptul victimei, traseul EKG este înregistrat, iar ulterior aparatul decide dacă ritmul cardiac este șocabil sau nu. În cazul în care răspunsul este afirmativ, defibrilatorul descarcă un șoc electric, moment ce trebuie precedat de anunțarea vocală a șocului și îndepărtarea altor persoane ce au contact direct cu victima. În caz contrar, se pot crea mai multe victime decât inițial și astfel să fie încălcată una dintre cele mai importante noțiuni de prim ajutor, și anume să nu faci rău.
La adultul inconștient care nu respiră și nu are puls se va începe resuscitarea cardio-pulmonară (CPR). Compresiile toracice se efectuează cu ambele mâini, una peste cealaltă, în partea inferioară a sternului. Salvatorul va sta în genunchi, cu brațele deasupra victimei pentru a putea exercita forța necesară compresiilor toracice. Respirațiile salvatoare nu sunt obligatorii, însă compresiile toracice pot salva cu siguranță viața unei persoane.
Primul ajutor la bebeluși trebuie cunoscut de oricare dintre părinți. Stopul de cauză respiratorie este mai frecvent la copil decât cel cardiac. În primul rând se va verifica dacă vreun obiect obstrucționează căile respiratorii ale sugarului, deoarece aceștia au tendința să introducă jucării sau alte obiecte în gură și le pot aspira. Sugarul va fi așezat apoi cu burta pe palma stângă și va fi lovit cu palma de cinci ori pe spate. Dacă după acestea copilul încă nu respiră, va fi așezat în poziție inversă, cu fața privind în sus, pe brațul stâng, și se vor efectua 5 compresii toracice. Compresiile toracice la bebeluș se realiză folosind indexul si degetul mijlociu. Acest ciclu se va repeta de trei ori și apoi se va apela serviciul de ambulanță dacă în continuare sugarul nu respiră.
În cazul unei arsuri, prima etapă o reprezintă clătirea cu apă rece timp de 10-15 minute. Se va evita aplicarea de gheață local, deoarece poate duce la moartea țesutului. Unguentele pe bază de anestezic local, aloe vera și antibiotic pot ameliora simptomele locale.
Șocul anafilactic poate să apară de la consumul de alimente cu alergeni sau înțepături de insecte. Dacă victima nu este la primul episod sever de acest tip, va avea la îndemână un EpiPen (un stilou cu un ac în vârf, ce injectează adrenalină). Injecția se face intramuscular, de obicei în coapsă, și previne sau tratează edemul glotic (sufocarea) din cadrul reacțiilor alergice severe.
O persoană diagnosticată cu astm poate suferi o decompensare a acestei boli. De obicei, astmaticii au un inhalator cu salbutamol (Ventolin) la îndemână. Utilizarea sa poate să amelioreze criza de astm până la sosirea ambulanței sau până la sosirea la camera de gardă. Starea de rău astmatic este o criză severă, ce poate pune viața în pericol.
În cazul în care victima suferă un atac de cord este necesară resuscitarea cardio-pulmonară (CPR). Compresiile toracice sunt manevre de prim ajutor ce pot salva viața prin pomparea mecanică a sângelui de la nivelul inimii către organism. Creierul este sensibil la lipsa oxigenului din sânge, astfel că odată ce minutele trec, iar persoana nu are puls, riscul de sechele neurologice este mai mare.
Defibrilatorul automat, dacă este disponibil, poate reseta bătăile inimii printr-un șoc electric. Acesta detectează tulburările de ritm cardiac prin înregistrarea unui traseu EKG si ghidează prin comenzi vocale salvatorul. Resuscitarea cardio-pulmonară nu se oprește decât la sosirea ambulanței sau la revenirea stării de conștiență a victimei.
Înființarea și dezvoltarea serviciilor voluntare pentru situații de urgență reprezintă o necesitate pentru protecția și siguranța comunității noastre. Serviciile voluntare aduc un aport semnificativ în sprijinul echipelor profesioniste de salvatori, în fața dezastrelor și riscurilor la care se expune societatea.
Pompierii voluntari au un rol esențial în gestionarea diferitelor tipuri de urgențe, de la incendii, inundații și accidente rutiere, până la intervenții medicale și salvarea vieților omenești. Aceste servicii contribuie nu doar la reducerea timpului de răspuns în situațiile critice, în zona de competență, dar facilitează și o legătură strânsă între cetățeni și autorități, cultivând solidaritatea și spiritul civic.
În ultimii ani, pe plan internaţional şi naţional se constată creşterea frecvenţei de apariţie a categoriilor de riscuri care ameninţă viaţa şi sănătatea populaţiei, mediul înconjurător, valorile, patrimoniul, precum şi manifestarea de noi riscuri generate în deosebi de accelerarea tendinţelor de globalizare, schimbări climatice radicale, diversificarea activităţilor economice, în cadrul cărora se utilizează, produc şi comercializează substanţe şi materiale periculoase. În aceste condiţii, rolul voluntarilor în prevenirea, limitarea efectelor şi înlăturarea consecinţelor producerii unor situaţii de urgenţă a devenit extrem de important.
La producerea unor situaţii de urgenţă, unele comunităţi ar putea fi nevoite să reacţioneze prin forţe proprii, pe perioade de timp limitate. În prima linie, în astfel de situaţii, se vor afla membrii Serviciilor Voluntare pentru Situaţii de Urgenţă. Normele legale în vigoare definesc voluntariatul în serviciile de urgenţă drept „activitatea de interes public desfăşurată benevol de persoane fizice în serviciile publice de urgenţă voluntare, în cadrul unor raporturi juridice, altele decât raportul juridic de muncă”, iar beneficiar al voluntariatului este desemnată „comunitatea în folosul căreia se desfăşoară activitatea de voluntariat, reprezentată de consiliul local care a constituit, potrivit legii, serviciul public voluntar pentru situaţii de urgenţă“.