Activităţile extrașcolare sunt activităţi complementare activităţilor de învăţare realizate în clasă și urmăresc lărgirea şi adâncirea informaţiei, cultivă interesul pentru diferite domenii, atrag individul la folosirea timpului liber într-un mod plăcut şi eficient, contribuind la formarea personalităţii acestuia. În acest sens, şcoala trebuie să fie deschisă spre acest tip de activitate care îmbracă cele mai variate forme. În cadrul acestor activități, elevii deprind folosirea diverselor surse informaționale, se autodisciplinează, învață să învețe, iar cadrul didactic poate să le influențeze dezvoltarea și să-i pregătească pentru startul în viață.
„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze.” (Maria Montessori –“Descoperirea copilului”)
În ultima perioadă, a devenit tot mai pregnant faptul că educaţia extracurrriculară, are un rol deosebit şi bine stabilit în formarea personalităţii şcolarilor. Educaţia eficientă, depinde în mare măsură de gradul în care se pregăteşte copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine. Un alt factor care influențează dezvoltarea copilului este și măsura în care cadrul didactic reuşeşte să pună bazele formării personalităţii copiilor. În acest cadru, activitatea organizată și dirijată de profesor are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect fizic şi socio-afectiv, pentru o integrare socială cât mai uşoară. Pentru o mai mare reușită este imperios necesar îmbinarea activităţilor curriculare cu cele extracurriculare, iar în acest caz, parteneriatul educaţional devine o necesitate. Consider, că din acest punct de vedere,, activităţiile extracurriculare sunt deosebit de importante deoarece, contribuie la dezvoltarea gândirii şi completarea procesului de învăţare. De asemenea, prin intermediul acestora, se pot descoperi și dezvolta anumite înclinaţii şi aptitudini ale copiilor. Fiind foarte atractive, copiii participă cu mare plăcere, într-o atmosferă relaxantă, cu însufleţire şi dăruire la astfel de activităţi, îmbinându-se utilul cu plăcutul.
Activitățile extrașcolare pot îmbrăca diverse forme, ceea ce devin extrem de atractive pentru școlari. Punctul forte este acela că antreneză copiii în activităţi cât mai variate şi bogate, care sunt diferite de clasica activitate didactica la clasă. O activitate desfăşurată într-un mediu extraşcolar permite de asemenea şi dezvoltarea unor aptitudini speciale şi facilitarea integrării în mediul şcolar.Trebuie să ţinem cont că, indiferent ce metodă se adopă in educauţia tradiţională, indiferent dacă are o finalitate pozitivă şi un obiectiv primar atins, ea nu va epuiza niciodată sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Din seria activităţilor extraşcolare pot fi amintite următoarele: vizionarea de spectacole, tabere, excursii, piesele de teatru, atelierele creative, şezătorile, spectacolele în aer liber, vizitele la muzee, parteneriate interșcolare sau cu diverse instituții, competiții școlare etc. Copiii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească în primul rând o gândire independentă ,toleranţă faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare a lor şi nu în ultimul rând posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă foarte important ca insuși cadrul didactic să fie creativ, pentru că numai aşa poate să aducă în atenţia copiilor săi diverse tipuri de activităţi extraşcolare care să le provoace interesul, curiozitatea, imaginaţia şi dorinţa de a participa necondiţionat la desfăşurarea acestora. Fiecare activitate contribuiie, într-o mică sau mai mare măsură, la formarea și îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă si cultură, oameni etc.
Întotdeauna obiectivele instructiv – educative trebuie să primeze, dar în acelaşi timp este necesar să prezentăm în mod echilibrat şi momentele recreative şi de relaxare.
În concluzie, putem spune că activitatea extracurriculară este o componentă educaţională valoroasă şi eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând el, în primul rând, o atitudine creatoare, atât în modul de realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu elevii, asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a elevilor.
Bibliografie:
1. Lazăr V., Cărăşel A., Psihopedagogia activităţilor extracurriculare, Ed. Arves, Craiova, 2007.
2. Ţîru C. Maria, „Pedagogia activităţilor extracurriculare” – Suport de curs, Cluj-Napoca 2007.