Timpul ne învață că trebuie să utilizăm metode atractive de predare, dar să încercăm să punem accent pe valorile culturale, morale care să îl determine pe elev să înțeleagă, să privească optimist fapte din mediul înconjurător.
În urma participării la un job shadowing, în cadrul proiectului Erasmus+ Acreditare școlară, am încercat să abordez textele literare creativ, punând accentul pe înțelegerea aprofundată a textului, dar și propunând teme care să dezvolte creativitatea elevilor.
Se recomandă aprofundarea textelor prin utilizarea jocului de rol – role-playing, care face parte din categoria metodelor active/ interactive de instruire (Ionescu, Chiș, 2001; Iucu, 2008; Bocoș, 2013. Calalano, 2020), ca metodă de simulare (Cerghit, 2001). La începutul secolului XX, Jacob L. Moreno propune o metodă care utilizează jocul liber dramatic pentru dezvoltarea spontaneității celor educați.
Jocul de rol în contextul de predare este o metodă didactică interactivă și creativă, implicând elevul intelectual și emoțional. Killen împarte jocul de rol în patru tipuri, în funcție de tipul de comportament implicat de rol:
- ca dramatizare, în care elevii improvizează comportamente ce se așteaptă de la o persoană aflată într-o situație precizată ( reală sau ipotetică).
- ca exersare a jocului de rol în scopul formării de abilități specifice (de exemplu, prezentare la interviu…). Elevii au fost supuși la proba interviului, așa cum personajele din basm erau selectate pentru a pleca în călătoria care trebuia să le schimbe destinul.
- ca asumare a unor roluri cu o gamă de comportamente specifice (de exemplu, pentru a se identifica meseria potrivită, o anumită funcție, o anumită situație de viață etc). Elevii au selectat comportamentele unor personaje și au interpretat anumite roluri precum: împăratul, fiul de împărat, ajutoarele etc.
- ca transpunere într-un personaj ales din lumea vie sau nu, ca joc de rol analogic, care ajută la evaluarea cunoștințelor elevilor despre personaj. Elevii au primit ca indicații de lectură basmul și apoi, fiecare trebuia să prezinte gândurile personajului, să interpreteze o anumită situație, discutând valorile morale evidențiate. Replicile utilizare trebuia să fie adaptate specificului personajului.
În jocul de rol se pot identifica trei comportamente, așa cum specifica Moore în 1994: situația, jocul de rol propriu-zis, sesiunile de concluzionare.
Jocul de rol trebuie să dureze de la cinci la zece minute, după care vor urma intervențiile și comentariile spectatorilor.
Literatura de specialitate precizează că jocul de rol poate avea o durată adaptată la obiectivele pedagogice avute în vedere, la complexitatea jocului, la numărul și vârsta participanților etc. Pornind de la acestea, se pot dezvolta jocuri de rol din ce în ce mai complexe, cu o etapizare valabilă, în vederea obținerii unei eficiențe ridicate prin implicarea activă a elevilor în actul comunicării și aplicarea unor competențe și atitudini adaptative.
Etapele proiectării și desfășurării unui joc de rol în activitățile educaționale implică:
- identificarea situației interumane simulate prin jocul de rol și care să corespundă obiectivului urmărit, dar și comportamentelor, competențelor, abilităților, etc. pe care elevii trebuie să și le însușească în urma interpretării rolurilor. Situația pe baza căreia se va desfășura jocul de rol poate fi aleasă din realitate sau poate fi imaginată.
- modelarea situației și proiectarea scenariului
- alegerea partenerilor și instruirea lor în legătură cu specificul și exigențele jocului de rol
- învățarea rolurilor
- interpretaree rolurilor de către toți participanții
- dezbaterea cu toți participanții a modului de interpretare și reluarea secvențelor în care nu s-au manifestat comportamentele așteptate
Profesorul trebuie să faciliteze, să ofere explicații, să tempereze discuția.
Există mai multe variante alternative ale jocului de rol, după Stremba:
- inversarea rolului – în orice moment se poate schimba rolul;
- dublarea – dublarea de un alt coleg, o voce interioară. Ea exprimă emoțiile pe care le trăiește actorul principal.
- înlocuirea – are loc între actori și spectatori;
Profesorul trebuie să se asigure că elevii au înțeles sarcina de lucru. Ei trebuie să se manifeste creativ, să colaboreze, să dovedească inventivitate și creative în realizarea costumelor, în modul de interpretare. Profesorul coordonează activitatea și facilitează interpretarea cât mai originală a elevilor. După fiecare scenă, elevii prezintă ideile și după ce selectează varianta cea mai bună, pun în scenă ideile. În acest mod se aprofundează conținutul textului, se dezvoltă abilitățile de comunicare, interpretare, dramatizare, verbale, nonverbale și paraverbale.
Ca avantaje ale utilizării jocului de rol se pot menționa:
- elevii relaționează, sunt activați cognitiv, afectiv, motric-acțional
- dezvoltarea și aplicarea unor competențe și atitudini adaptative;
- angajarea activă în comunicare, planificare, gândire, implicare în rezolvarea de probleme.
- stimulează improvizația și adaptarea permanentă a comportamentului;
- dezvoltă competențe de lider;
- dezvoltă a echipă coezivă și eficientă;
- dezvoltă încrederea în sine, stima de sine, imaginea de sine;
- evidențiază modul corect sau incorect de comportare în anumite situații;
Jocul de rol poate fi utilizat la orice vârstă, elevii exersând roluri diferite în situații care îi apropie de realitatea înconjurătoare, cu accent pe formare și exersare de atitudini și comportamente sau pe exersarea achizițiilor cognitive.
Bibliografie
Sâmihăian Florentina, O didactică a limbii și literaturii române, Provocări actuale pentru profesor și elev, Grup Editorial ART, București, 2014
Flavia Mălureanu- Ion-Ovidiu Pânișoară (coordonator), Enciclopedia metodelor de învățământ, Ediția a II-a, POLIROM, 2024