Folclorul copiilor din zona Starchiojd si Chiojdu reprezintă o modalitate specifică de adaptare a celor mici la mediu, reflectând viaţa lor intimă, comportamentul faţă de lumea inconjuratoare (natură, familie, membrii societăţii de diferite vârste), fiind parte integrantă a folclorului românesc.
Ca în atâtea locuri de pe întinsul ţării noastre, conştiinţa folclorului, specificã satului românesc, este prezentă şi în comunităţile săteşti din zona Chiojdului si Starchiojdului. Credinţele şi obiceiurile strãvechi, îndeosebi cele privind momentele importante ale vieţii omului – naşterea, căsătoria şi moartea, prezintă un mare interes pentru localnici.
Dar, pe lângă acestea, folclorul copiilor păstrează o străveche modalitate de comunicare şi de exteriorizare artistică (muzicală, poetică, gestică) in cadrul vietii colective care, după opinia unor cercetatori, precede naşterea limbilor vorbite şi a limbajului muzical, reprezentând un fenomen artistic independent, o lume în care copilul trăieşte şi se formează, foarte bogat şi variat, o icoana a vieţii satelor dintre munţi. Indiscutabil, folclorul chiojdean este arhitectura acestor meleaguri, exprimând un întreg univers de gânduri, stări si sentimente, credinţe şi relaţii sociale, fiind astfel o autenticã enciclopedie anonimă, realizată într-o formã artistică elevate.
Oamenii – frumosi la chip si la suflet, harnici si cu credinţă în Dumnezeu au găsit în muncă nu numai împlinirea unui ritual sfânt, ci şi bucuria de a trăi. Copiii chiojdeni sau cei de peste deal, starchiojdenii işi manifesta simpu, muzical, plastic, naiv, optimist, voios şi exuberant bucuria de a trai pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu.
Producţiile artistice ale copiilor sunt modalitaţi specifice de adaptare a celor mici la mediu, reflectând viaţa lor intimă, comportamentul faţă de lumea inconjuratoare (natură, familie, membri societăţii de diferite vârste).
În versurile copiilor din zona Chioajdelor întâlnim un fond străvechi, peste care s-au suprapus elemente şi forme noi.
In zona folclorica a Starchiojdului si Chiojdului se intâlnesc creaţii apartinând folclorului copiilor, precum: cântece – formulă, care au legatură cu diferite elemente şi fenomene ale naturii sau in legatură cu diferite vietăţi de pe lăngă casa omului, cu viaţa micilor şcolari sau diferite activităţi ale acestora, umoristice sau satirice.
Cântecele – formula exprima lupta omului împotriva forţelor ostile ale naturii, având forţă magică şi însoţind anumite practici. Procedeul artistic frecvent este invocarea soarelui, a lunii, a ploii, a unor vietăţi şi plante (fluture, gărgăriţă, barză, cioară, arici, păpădie, sângerică etc.), a unor lucruri neînsufleţite (fluier, fum etc.), a unor personaje pozitive şi negative (aura-paraura, drac, auras – păcuraş), a unor boli personificate (frigurile). Ele sunt transferate şi cunoscute din folclorul copiilor pe considerentul că inocenţa vârstei lor ar avea o mai mare eficienţă. Aceste incantaţii au devenit auxiliare ale jocului.
Rolul creaţiilor folclorice ale coiilor este de a îmbogăţi vocabularul copiilor, de a dezvolta memoria şi totodată oglindesc receptivitatea la nou, dar cu păstrarea unor elemente din viaţa arhaică. Memorând cuvinte noi, ei caută să le pronunţe exact, îmbogăţindu-şi vocabularul şi expresivitatea vorbirii. Jocul se îmbină cu dorinţa de a învăţa prin imitare, ceea ce îi conferă o deosebită valoare educativă.