Apariția cărții „Școlile comunei Muntenii de Sus (1865-2023) – file de monografie”, a profesoarei Gianina Cristina Cocuz, la 158 de ani de existență a instituției, reprezintă un eveniment editorial pentru comunitate și nu numai. Scrisă cu pasiune și suflet, este „o poveste de dragoste față de carte, elevi, părinți și dascăli”, cum subliniază însăși autoarea, lucrarea de față prezentându-ne istoricul școlilor din comună, tradițiile, obiceiurile și folclorul local. De remarcat este că dânsa a realizat cu sprijinul sătenilor și un frumos muzeu care păstrează comori inestimabile de patrimoniu, constituind şcoala de lângă şcoală, contribuind, astfel, la educaţia patriotică, componentă de bază a educaţiei permanente, care încălzeşte şi luminează dorinţa de cunoaştere a elevilor. Istoria școlii se identifică cu cea a comunității, fiind o istorie zbuciumată, cu eforturi măreţe, cu suişuri şi coborâşuri, însoțind lupta pentru știința de carte a sătenilor.
Școala, precum Armata şi Biserica, a fost alături de poporul român atât în zile de bucurie, cât şi în momente de încercări şi restrişte. Ea a sprijinit, prin cuvânt şi faptă, toate eforturile, luptele şi jertfele românilor pentru apărarea pământului strămoşesc, pentru independenţă naţională şi unitate statală.
Cronica celor 158 de ani cuprinde strălucite cadre didactice care au sădit în inimile generațiilor de elevi dragostea de muncă, cultură, adevăr şi frumos. Sunt realizate inedite medalioane ale directorilor de la Școala Muntenii de Sus, detașându-se cele ale profesorilor Virgil Rotaru, Constantin Poiană, fost inspector școlar, Ion Agarici, căruia școala îi poartă numele, și al Getei Miclescu, cel mai longeviv director al școlii. Urmează două medalioane ale fiicelor satului (Elena Duluman și Nadia Teodora Duluman, ultima fiind cunoscuta intrepretă de muzică populară). În al patrulea capitol sunt cuprinse gândurile de ieri și de azi ale dascălilor care au ars pe altarul catedrei de-a lungul vremii. Pe băncile școlii s-au format cetățeni vrednici ai comunității şi intelectuali de prestigiu, în carte fiind cuprinse succint și biografiile unor foști elevi, mulți șefi de promoție, cu cariere de succes în zilele noastre.
Bogatele tradiţii ale acestei şcoli se încadrează armonios în istoria comunei, într-o atmosferă de emulaţie, de muncă şi disciplină, la realizarea căruia au contribuit învățătorii, profesorii, elevii și întregul personal, fiind la confluența trecutului – care a dat valori durabile – cu timpul actual, căruia trebuie să-i aparținem.
Încercarea de a reface drumul parcurs de această instituţie de la înființare și până astăzi a constituit o experienţă interesantă, care a oferit satisfacţii. Au existat, însă, destule dificultăţi, generate de volumul şi de valoarea inegală a surselor privind diferite momente şi etape din viaţa școlii. Faţă de bogăţia şi consistenţa fondului arhivistic din perioada interbelică şi din anii celui de-al Doilea Război Mondial, documentele referitoare la perioada următoare sunt mai puţin relevante, ca urmare a contextului politic în care au fost întocmite. Această diferenţă de valoare a informaţiei a determinat, având în vedere consecinţele intrării societăţii româneşti în sfera de dominaţie sovietică, să se împartă „mersul şcolii” în două mari perioade despărţite de a doua conflagrație mondială. Ca orice periodizare, şi aceasta este discutabilă, mai ales că pentru deceniile următoare se constată diferite etape şi momente dificile, iar anii după Revoluţia din decembrie 1989 se înscriu, prin înlăturarea regimului totalitar, într-o nouă traiectorie a societăţii româneşti.
S-au evitat, pe cât a fost cu putinţă, aprecierile globale, nediferenţiate, care ar fi putut crea o imagine deformată, unilaterală, a instituţiei, a corpului profesoral, a procesului didactic şi, nu în ultimul rând, a rezultatelor obţinute de elevi. Dar, ca orice demers uman, şi întreprinderea autoarei este perfectibilă.
Aşadar, să ne bucurăm de fiecare dată când apare o carte pe această temă, lucrarea fiind incitantă, oportună, onestă în mediul istoriografic local şi nu numai. Cunoaştem strădania doamnei profesoare Gianina Cristina Cocuz în apariţia cărţii şi eforturile susținute în relatarea unor evenimente inedite din istoria recentă locală. De aceea o recomandăm călduros, doamna profesoară nefiind la prima apariţie editorială, şi sperăm ca această lucrare să nu fie şi ultima. Încheind aceste rânduri, avem convingerea că o nouă ediţie a ei, bazată şi pe sugestiile cititorilor, cărora li se adresează, va putea acoperi mai bine întreaga problematică a evoluţiei școlii de-a lungul celor aproape 160 de ani de existenţă.
Această carte este un dar prețios, asemenea unei raze de lumină, din prinosul inimii și ostenelii, iar cititorii resimt bucuria regăsirii și trăirii vieții școlii de altădată.
La acest moment sărbătoresc, ne vine în minte urarea:
VIVAT, CRESCAT, FLOREAT!