Jocul şi, în special, jocul didactic îmbină elementele instructive şi formative cu elemente distractive, stimulând învăţarea şi motivaţia pentru învăţare a copiilor. Una din formele de manifestare a copilului cu CES este jocul. În mod obişnuit o asemenea activitate este izvorâtă din nevoia de acţiune, de mişcare a copilului – o modalitate de a-şi consuma energia- sau de a se distra, un mod plăcut de a utiliza timpul.
„Sunt doar unul. Sunt totuşi cineva. Nu pot face totul de unul singur, dar pot face ceva. Şi chiar dacă nu pot face totul, nu voi refuza să fac ceea ce-mi stă în putinţă.” – E.E. Hale
Jocul – forma de manifestare a copilului cu CES
În timpul jocului, copilul vine în contact cu alţi copii sau cu adultul, astfel că jocul are un caracter social. Jocurile sociale sunt esenţiale pentru copiii cu deficienţe, întrucât le oferă şansa de a se juca cu alţi copii. Folosirea jocului didactic ca activitate de completare cu întreaga grupă aduce variaţie în procesul de instruire a copiilor cu CES, făcându-l mai atractiv. Relevând legătura dintre joc şi munca copilului , Jean Piaget a pus în evidenţă aportul jocului la dezvoltarea intelectuală a copilului. De aceea , el susţine că „toate metodele active de educare a copiilor mici să furnizeze acestora un material corespunzător pentru ca jucându-se, ei să reuşească să asimileze realităţile intelectuale care, fără aceasta, rămân exterioare inteligenţei copilului’’.
Competenţe cheie pentru copii
Copilul: cooperează în rezolvarea sarcinilor, poate să-şi exprime puncte de vedere proprii referitoare la o problemă, dă dovadă de iniţiativă, spirit critic, participare şi implicare personală, argumentează şi pune/îşi pune întrebări cu scopul de a înţelege mai bine fenomenele, de a realiza sensul unor idei.
Competenţele cheie sunt o combinaţie specifică de cunoştinţe, abilităţi şi de atitudini adecvate contextului de care are nevoie fiecare individ pentru îndeplinirea şi dezvoltarea personală, pentru incluziunea socială. Scopul educaţiei este acela de a forma anumite deprinderi , strategii cognitive, atitudini şi comportamente.
Acestea se învaţă numai dacă îl punem pe copil să acţioneze efectiv , atât în plan verbal , cât şi în plan motric.
Terapia prin joc
Terapia prin joc are la bază efectul armonizator. Din această cauză , jocul terapeutic a fost numit o „pace încheiată cu sine şi cu ceilalţi“. Armonizarea realizată cu ajutorul jocului se manifestă sub forma unei concordanţe subiective între dorinţă şi putinţă. Datorită acesteia , copilul găseşte în joc un răspuns pozitiv la încercările sale mascate de a fi înţeles şi o confirmare a sentimentului propriei valori.
Exemple de activităţi prin joc:
• DEZVOLTAREA PERCEPŢIILOR, IMAGINAŢIEI
Tema: Peisaj de iarnă. Obiective: dezvoltarea senzaţiilor tactile. Metoda terapeutică: pictura.
• DEZVOLTAREA GÂNDIRII
Tema: Pe o insulă pustie. Obiective: dezvoltarea capacităţii de rezolvare de probleme. Metoda terapeutică: modelajul. Materiale: paie, vată, o bucată de material textil mare, scoarţă de copac, un carton maro, un carton albastru, nisip. Etape: – crearea unui mediu specific unei insule pustii.
• DEZVOLTAREA IMAGINAŢIEI
Tema: Săpunul fermecat. Obiectiv: dezvoltarea imaginaţiei prin sculptarea unei imagini cu temă la alegere. Metoda terapeutică: sculptura. Materiale: săpun, cuţit de plastic de unică folosinţă, scobitori. Etape: -analiza tactilă, olfactivă si vizuală a săpunului; – stabilirea rolului pe care îl are un săpun in viaţa noastră; – precizarea utilităţii săpunului pentru aceasta activitate.
• DEZVOLTAREA MEMORIEI
Tema: Coiful. Obiectiv: dezvoltarea memoriei prin executarea unei lucrări după model . Metoda terapeutică: origami. Materiale: 2 foi A4 de culori diferite, lipici Etape: -parcurgerea etapelor de realizare a coifului, împreună cu educatoarea ; – recapitularea verbală a etapelor; -realizarea celui de-al doilea coif, de data aceasta doar de către copil, respectând etapele prezentate anterior; -analiza celor două coifuri; -discuţii finale.
• DEZVOLTAREA ATENŢIEI
Tema: Ghici unde este? Obiectiv: dezvoltarea capacităţii de concentrare a atenţiei. Metoda terapeutică: jocul. Materiale: diferite jucării şi obiecte. Mod de lucru: -educatoarea va ascunde diferite obiecte sau jucării în grupă, atenţionând copilul că trebuie să fie atent unde şi ce a ascuns pentru că va trebui să le găsească. Pentru a stimula capacitatea de memorare concomitent cu cea de concentrare a atenţiei, i se va cere copilului să denumească obiectul şi locul în care acesta a fost ascuns.
• CUNOAŞTEREA EMOŢIILOR
Tema: Ferestre. Obiectiv: cunoaşterea proceselor afective. Metoda terapeutică: desenul. Materiale: hartie, creioane colorate. Mod de lucru: -Fiecărui copil i se va pregăti o coala de hârtie albă şi creioane colorate. Educatoarea va începe prin a cere copilului să deseneze o fereastră mare, cât foaia. Apoi îi vom spune că dincolo de fereastră se reflectă (arată) viaţa lor, iar sarcina lor este de a desena ceea ce văd in momentul în care deschid fereastra.
• MODELARE COMPORTAMENTALĂ
Tema: Familia mea. Obiectiv: rezolvarea unui comportament dezadaptativ. Metoda terapeutică: jocul de rol. Materiale: – Mod de lucru: educatoarea va purta o discuţie cu copiii despre actori, teatru, filme. Scopul discuţiei este de a putea înţelege copiii ce reprezintă rolul unui actor într-o piesă de teatru sau film. În acest fel se va face trecerea la jocul de rol, în care copilul va fi “actor” şi va intra în rolul părinţilor, iar educatoarea în rolul copilului.
Bibliografie
1. Gherguţ Alois, „Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale. Strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie” , Ed. Polirom, Iaşi, 2005
2. Cerghit Ioan, Neacşu Ioan, Pănişoară Ioan Ovidiu, Potolea Dan – „Prelegeri pedagogice”, Ed. Polirom, Iaşi, 2001
3. Iftimie Gheorghe, „Jocuri logice pentru preşcolari şi şcolari mici”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976