Educația este ceea ce numim cei șapte ani de-acasă, este ceea ce acumulează copiii până la vârsta maturității din interacțiunea cu ceilalți colegi, cu un cadru educativ, social, familial, este ceea ce responsabilizează atât învățătorii cât și părinții, și implică, după toate acestea, o mare responsabilitate. Sistemul de învățământ reprezintă primul pas spre raportarea copilului la mai multe noțiuni integrate: noțiunea de familie, lume, comunitate, univers, înțelegere, comunicare, colaborare, acceptare, dezvoltare etc.
Vechiul concept de educație poate fi asociat cu sinonimul civilizație/civilitate, bune maniere, bun simț, cumințenie etc. De asemenea, valențele semnificației se pliază și pe sensul cultură, învățătură, știință, cunoștințe acumulate, școală. Proverbul Ai carte, ai parte este cel după care generații întregi s-au ghidat în viață, în alegerea unui viitor.
Din nefericire, în zilele noastre, aceste noțiuni au devenit desuete. Nimeni nu le mai consideră necesare unei vieți mai bune – mai demne, în nici un caz. Societatea s-a degradat încontinuu în ultimii treizeci de ani, lucru care se observă cu ochiul liber, nu mai este nevoie de vreo analiză, studiu de impact, chestionar, poll etc. pentru a recunoaște acest lucru.
Viața, societatea de astăzi nu mai consideră munca, transparența, sinceritatea, onestitatea ca fiind elementele definitorii ale unei persoane care ține la demnitatea sa, care poate contribui active și cu o sinceră bucurie la crearea unei societăți mai bune, la înmulțirea intențiilor bune în ceea ce privește evoluția noastră ca și popor și țară.
Existența unei societăți depinde și se leagă de educație, aceasta fiind veriga primordială pentru evoluția unui popor, înaintea chiar a sănătății. Cu cât un popor este mai educat, mai conștient de ceea ce contează cu adevărat, cu atât va fi mai sănătos, va avea valori morale, etice mai bune, o sănătate psihică mai bună; cu atât mai mult va putea face față provocărilor interne sau externe de tot felul.
Educația însăși, propunând ideea de deschidere asupra universului înconjurător și a noilor confruntări, trebuie să stea în conexiune cu lumea modernă, în plină dezvoltare, în rapidă schimbare.
Pentru ca o societate să poată avansa, trebuie ca oamenii educației, în primul rând, să fie proactivi, creativi, îndrăzneți, să lupte pentru ideile lor, să nu se lase copleșiți de imixtiuni care ar putea dăuna sănătății civice a copiilor pe care îi au în grijă și chiar a părinților pentru care îi vor putea ajuta să înțeleagă ce este mai bine pentru copii, familie și societate
Viața și evoluția spre bine a lumii întregi vor avea de câștigat din momentul în care se va înțelege faptul că prin educația oamenilor, prin cele două valențe mai sus amintite, se vor dezvolta și alte aptitudini – echitatea, corectitudinea, sinceritatea, comuniunea, comunicarea, dialogul, într-ajutorarea, compasiunea, dragostea – necesare evoluției și nu involuției rasei umane și Terrei.