Dintotdeauna am considerat că educația începe acasă, în familie, dar se desăvârșește la ȘCOALĂ. A fi educat nu înseamnă numai a vorbi frumos, a fi politicos, a saluta, ci și a empatiza cu cel de lângă tine, când are mai multă nevoie, a-i întinde o mână de ajutor celui care se clatină, a oferi un sfat sau o vorbă de-alinare celui aflat în necaz.
Disciplina mea de suflet, „Educația tehnologică”, mi-a oferit șansa să educ copii, punându-mi toate resursele proprii, atât intelectuale, cât și sufletești, în slujba formării unor viitori cetățeni, adaptabili la schimbări tehnologice și sociale într-o dinamică continuă.
Elevul se află în centrul procesului de instruire, iar educația tehnologică îl apropie de realitate învățându-l să caute, să colecteze, să proceseze informaţii și să recepteze opinii, idei, sentimente într-o varietate de mesaje ascultate/ texte citite, dar să le și valorizeze în viața de zi cu zi. Demersul didactic, prin definiție, este un proces laborios, conștient, prin care profesorul dovedește măiestrie în abordarea conținuturilor, având în vedere atingerea unor competențe cheie prin intermediul activităților de învățare, iar acestea trebuie să fie simple, cu sarcini clare, precise, ce pot fi atinse de majoritatea elevilor clasei. Proiectarea trebuie să fie personalizată, flexibilă, în concordanță cu nivelul clasei de elevi, iar activitățile de predare-învățare-evaluare moderne, interactive, captivante, să se îmbine armonios cu cele tradiționale.
Cu siguranță, sunt competențe ale programei pe care profesorul nu le poate viza în mod sistematic: una dintre ele fiind cea de comunicare într-o limbă străină, nefiind cunoscătoare a limbii engleze, cel mai des utilizată pentru definirea unor termeni tehnici/ noțiuni.
Programa disciplinei Educație tehnologică și aplicații practice este elaborată potrivit modelului de proiectare curriculară centrat pe competențe și reflectă caracterul profund interdisciplinar al disciplinei, asigură continuarea abordărilor de la disciplina “Arte vizuale și abilități practice”, studiată în învățământul primar, și vizează competențele din profilul de formare a absolventului de clasa a VIII-a.
Disciplina Educație tehnologică și aplicații practice pune accent cu precădere pe două dintre competențele cheie care definesc profilul de formare a elevului de gimnaziu, necesare pentru învățarea pe tot parcursul vieții: competențe matematice și competențe de bază în științe și tehnologii, inițiativă și antreprenoriat.
Studiul disciplinei Educație tehnologică și abilități practice, prin sfera de cuprindere a sectoarelor economice, a domeniilor profesionale/de activitate îl ajută pe elevul de gimnaziu să exploreze meserii, să-și găsească înclinația, chemarea, aspirația către un anumit domeniu, meserie, activitate, alegându-și astfel propriul parcurs educațional şi profesional.
Rolul Educației tehnologice în formarea profilului absolventului de gimaziu s-ar putea sintetiza astfel: facilitează descoperirea aptitudinilor elevilor, potențează capacităţile lor creatoare şi disponibilităţile pentru invenţie şi inovaţie, contribuie la formarea orizontului cultural-profesional, contribuie la formarea unor capacităţi şi deprinderi practice, sprijină însuşirea unor priceperi de muncă în vederea desfăşurării unor activităţi productive, contribuie la dezvoltarea gândirii tehnice, a capacității senzorio-motorie reliefată de percepţia spaţială, sensibilitatea analizatorilor, aptitudinea metrică, oferă o viziune globală asupra tehnologiei şi ştiinţei.
În procesul de formare și dezvoltare a personalității copilului, contactul cu frumosul din natură, cu cel din viața socială și cu valorile estetice perene ale artei pune bazele exprimării culturale, mai precis ale competenței culturale. Rămâne în sarcina cadrului didactic să creeze situații de învățare și să aplice metodele optime pentru a-l face pe elev un bun cunoscător al operelor de artă, al tradițiilor cultural-artistice sau diferitelor manifestări culturale naționale sau universale, mai exact, al patrimoniului cultural și artistic al omenirii în integralitatea ei. De aceea, și la orele de educație tehnologică, se poate urmări sensibilizarea şi exprimarea culturală a elevului prin aprecierea unor elemente definitorii ale contextului cultural local şi ale patrimoniului naţional şi universal, realizarea de lucrări creative folosind diverse medii, inclusiv digitale, în contexte școlare și extra-școlare, participarea la proiecte şi evenimente culturale organizate în contexte formale sau nonformale.
De exemplu, la clasa a VIII-a, putem aborda, pe semestrul al II-lea, teme legate de personalități românești remarcabile de-a lungul timpului, în cadrul modulului „Domenii profesionale” – Meserii de ieri și de azi. Astfel, elevii noștri pot aduce în prim planul memoriei personalități românești ce și-au pus amprenta nemuririi asupra dezvoltării societății românești de-a lungul timpului, în paralel cu personalități din contemporaneitate. Pot afla, astfel, despre Petrache Poenaru, despre primul 10 al gimnasticii mondiale, despre Nicolae Iorga și Henri Coandă, dar și despre Nicolae Paulescu, cel care a descoperit remediul minune – insulina, cel care salvează zilnic, pe întreg mapamondul, sute de vieți… Și acesta ar fi doar un exemplu de ilustru precursor al “secolului vitezei”, care a schimbat destinul lumii medicale.
Printre finalităţile educaţiei tehnologice s-ar putea enumera cu succes: formarea unei culturi tehnologice, dar și formarea unor atitudini specifice şi a capacităţii de a evalua consecinţele aplicării rezultatelor cercetării tehnologice în diverse domenii ale cunoaşterii şi vieţii, precum şi perspectivele pe care cercetarea tehnologică le deschide asupra acestor domenii.
Despre „Educație tehnologică”, Cojocariu, V. M spune în lucrarea –“Fundamentele teoriei” – că este “acea componentă a educaţiei integrale care urmăreşte reglarea raportului dintre formarea personalităţii umane, pe de o parte, şi tehnică-tehnologie, pe de altă parte, din perspectiva inserţiei socio-profesionale şi a adaptării cu succes la lumea muncii.”