Perioada anilor ’90 a fost caracterizată de o renaștere a conceptului de cetățenie, în contextul unor transformări majore precum tranzițiile postcomuniste și globalizarea. Ralf Dahrendorf a numit această perioadă decada „cetățeniei”, subliniind importanța crescândă a conștiinței civice și a educației pentru cetățenie în societatea contemporană.
În fața provocărilor societale, educația pentru cetățenie a devenit un instrument esențial pentru stabilirea unui nou contract social, bazat pe echilibrul dintre drepturi și responsabilități. Organizații internaționale precum UNESCO, Uniunea Europeană și Consiliul Europei au acordat o atenție deosebită acestui domeniu, promovând valori precum cooperarea, participarea și respectul reciproc în mediul școlar și în societate în general.
Conceptul de cetățenie implică apartenența la o comunitate și presupune atât drepturi, cât și obligații. Un cetățean într-o societate democratică este o persoană autonomă, conștientă de responsabilitățile sale și de cadrul legal în care își exercită libertățile. T. H. Marshal a identificat trei componente ale cetățeniei: componenta civică, care include drepturile legate de libertatea individuală; componenta politică, referitoare la dreptul de a participa la procesul politic; și componenta socială, care vizează accesul la un standard de viață decent și servicii esențiale. Cetățenia reprezintă simultan un statut juridic și un rol social, implicând dezvoltarea unor competențe specifice și a unei culturi civice.
Conceptul de cetățenie a evoluat semnificativ de-a lungul timpului. În Grecia Antică, era limitat la anumite categorii sociale, excluzând sclavii și femeile. În epoca modernă, cetățenia a fost asociată cu identitatea națională. Secolul XIX a adus o extindere a drepturilor cetățenești, iar secolul XX a văzut apariția conceptelor de cetățenie multiplă și transnațională, reflectând realitățile unei lumi din ce în ce mai interconectate.
Educația pentru cetățenie democratică (ECD) urmărește formarea cetățenilor activi și responsabili, promovând o cultură a democrației și a drepturilor omului. Obiectivele sale vizează trei domenii principale: cunoștințe și reprezentări, capacități, precum și atitudini și valori. În sfera cunoștințelor, ECD se concentrează pe înțelegerea conceptelor cheie precum libertate, justiție și egalitate, precum și pe funcționarea instituțiilor democratice și instrumentele de protecție a drepturilor omului. În ceea ce privește capacitățile, se urmărește dezvoltarea comunicării active, a gândirii critice, a cooperării și a abilităților de rezolvare a conflictelor. În domeniul atitudinilor și valorilor, ECD promovează responsabilitatea, empatia, aprecierea diversității și angajamentul pentru justiție socială.
Educația pentru cetățenie democratică se realizează prin trei forme principale de educație. Educația formală are loc în instituții de învățământ, fiind structurată și sistematică. Educația non-formală cuprinde activități educative organizate în afara sistemului formal de învățământ. Educația informală se referă la experiențele de învățare spontane din viața cotidiană, care contribuie la formarea cetățeanului.
În concluzie, educația pentru cetățenie democratică reprezintă o prioritate în reformele educaționale europene, având ca scop cultivarea unor valori comune precum diversitatea, pluralismul și solidaritatea. Prin abordarea sa comprehensivă, ECD vizează să pregătească indivizii pentru a fi membri activi și responsabili ai societății, capabili să-și exercite drepturile și să-și îndeplinească obligațiile într-un cadru democratic.