Conceptul de educație outdoor în sine, nu este unul nou și își datorează începuturile inițiativelor unor specialiști în educație: campingul organizat bine cunoscut la sfârșitul secolului XIX în Europa, Anglia, America și Noua Zeelandă; Mișcarea Scouting stabilită în Anglia în 1907 de Robert Baden-Powell care s-a bazat pe educația non-formală cu accent asupra activităților practice outdoor; pionier în educației outdoor – Kurt Hahn, un educator german, care a fondat școli precum Schule Schloss Salem în Germania.
Educația outdoor reprezintă nu doar un mod de a aduce entuziasm în sala de clasă, dar oferă și o multitudine de beneficii care în final pot contribui la modelarea copiilor în adulți echilibrați și viitori angajați ai societății. Printre beneficiile educației outdoor putem enumera următoarele:
- Promovarea învățării active prin experiența directă, oferind entuziasm, distracție și aventură într-un mediu sigur (activitățile educației outdoor se pot desfășura în medii foarte variate, la acestea putând participa atât copii, cât și adulți);
- Impact asupra intelectului și dezvoltării fizice, spirituale, sociale și morale (educația outdoor contribuie la creșterea personală, dezvoltarea responsabilității sociale, precum și a abilităților necesare individului în viață și în câmpul muncii);
- Contribuție la încrederea și stima de sine (activitățile outdoor oferă alternative valoroase, adesea necompetitive, medii propice pentru atingerea unor obiective stabilite personal, dar și oportunități pentru dezvoltarea independenței și încrederii în sine prin depășirea temerilor și a reticențelor);
- Crearea unei atitudini pozitive spre învățare (prin participarea la activitățile plăcute alături de profesori își formează o atitudine pozitivă față de educație; învățarea outdoor stimulează și întărește importanța educației transdisciplinare);
- Conștientizarea nevoilor și contribuțiilor celorlalți, precum și dezvoltarea abilității de a stabili și susține relații interpersonale (activitățile outdoor oferă oportunități valoroase pentru dezvoltarea personală și socială, prin intermediul unui grup de lucru bine structurat în care încrederea, grija, toleranța, disponibilitatea sunt încurajate, iar comportamentul antisocial este descurajat).
În ceea ce privește viitorul educației outdoor trebuie întâi să urmărim cu atenție mediul înconjurător. În momentul de față, populația Pământului consumă 170% din resursele produse pe an, depășind cu mult capacitatea de regenerare a acestora, 9 miliarde de tone plastic pe an sunt produse și distribuite, diversitatea biologică a planetei a scăzut cu 60% în ultimii 40 de ani. Având în considerare aceste informații ne putem pune întrebarea: Educația outdoor, încotro..? Oare avem nevoie de un nou model de educație outdoor care să conducă la o revoluție a educației, astfel încât copiii să fie mult mai conectați cu natura și să fie desfășurate acțiuni preventive majore la nivel de comunitate pentru a putea construi un viitor sustenabil?
Un aspect este cert: educația outdoor reprezintă mijlocul perfect pentru a dezvolta copiii în adulți bine informați și responsabili social. Genul de cetățeni care sunt conștienți din punct de vedere ecologic, cu valori bine-formate și cu o mentalitate a schimbării în ceea ce privește problemele de sustenabilitate globală. Avem nevoie de o educație outdoor care să privească imaginea în ansamblul, care să fie implementată alături de educația formală, desfășurată în clase pentru a putea oferi o șansă viitorului. Astfel este de datoria profesorilor, părinților și formatorilor educația outdoor care să contribuie la formarea unor adulți responsabile, conștienți social și de succes.