Creativitatea este definită ca fiind disponibilitatea generală a personalităţii orientată către nou, ce cuprinde o multitudine de procese, stări şi capacităţi care contribuie la realizarea unor produse noi şi valoroase pentru individ şi societateşi care presupune procesul de elaborare a unor noi soluţii prin generarea de noi combinaţii şi restructurări a câmpului informaţional. Sub aspectul desfăşurării sale, creativitatea a fost caracterizată ca un proces prin care omul resimte lacunele sau dezechilibrul posibil în anumite sisteme de date, în anumite zone ale experienţei umane şi pe care le depăşeşte prin capacitatea de a formula idei şi ipoteze noi, de a le verifica şi retesta, de a percepe şi exprima, în forme originale relaţii noi şi neaşteptate sau de a ordona în sisteme unice, perfecţionate, datele ce aparent nu sunt direct legate între ele.
În domeniul educației, cadrele didactice sugerează copiilor iluzia deplinei libertăți înțelese, care, potrivit marelui gânditor J. J. Rousseau, conduce la o supunere perfectă. Astfel elevii au impresia că fac ceea ce doresc, fără să îşi dea seama că profesorii sunt cei care le inoculează ceea ce este bine să facă sau să spună, la nivel inconştient. Aşadar, cadrul didactic are ca rol crearea unui mediu sugestiv pentru elevi, care să le ofere posibilităţi de încercare şi luare de iniţiativă şi care să-i ajute prin informaţii corecte, să exploateze erorile şi eşecurile unor experiențe personale în mediul şcolar.
Pentru formarea şi dezvoltarea spiritului creativ la elevi, este necesară şi dezvoltarea încrederii în forţele proprii. Aceasta poate fi stimulată prin atitudinea atentă a cadrului didactic, faţă de dorinţele, sugestiile sau propunerile elevilor, prin importanţa pe care o acordă iniţiativei lor pozitive şi acţiunilor îndeplinite fără ajutor din afară.
Formarea gândirii creative a elevilor nu presupune transformarea acestora în artişti, ci oferirea posibilităţii de dezvoltare a unei gândirii proprii originale. Este foarte important ca profesorii să nu descurajeze încercările elevilor, prin aprecieri critice asupra produsului finit al muncii acestora. De-a lungul timpului, psihologii au arătat că, atât în ştiinţă, cât şi în artă, creativitatea nu se produce instantaneu, ci are o anumită dinamică, parcurge etape și momente, presupune anumite mecanisme şi condiții. Astfel, E. P. Torrance consideră că creativitatea reprezintă procesul modelării unor idei sau ipoteze, al testării acestor idei şi al comunicării rezultatelor obţinute; M.I. Stein defineşte creativitatea ca fiind procesul care duce la făurirea unui nou, acceptat de un grup de oameni ca fiind util, adecvat şi satisfăcător, iar P. Constantinescu Stoleru vede creativitatea ca fiind procesul prin care subiectul sesizând o disfuncţionalitate într-un anumit domeniu teoretic sau practic, modelează şi testează idei sau ipoteze, le obiectivează în produse noi, adecvate, utile şi recunoscute de ceilalţi.
Nevoia de inovare este esenţială pentru bunul mers al şcolii, al vieţii, al vremurilor în care trăim. Creativitatea presupune oameni creativi, iar aceştia nu sunt chiar aşa de uşor de găsit. Doar 2% dintre oameni sunt foarte creativi şi, cu greu, atingem 15% pentru oamenii cu creativitate ceva mai mare decât media.
Printre avantajele gândirii creative putem enumera: stimularea minţii asemănător gândirii critice; eliberarea minţii și facilitarea însuşirii cunoștințor mult mai ușor; încurajarea gândirii non-lineare; dezvoltarea empatiei; încurajarea încrederii de sine; oferirea de frâu liber creativităţii; motivaţia; menținerea minţii active.
Chiar dacă toți copiii găsesc modalități neașteptate de a se juca, totuși, unii dintre ei pot fi mai creativi decât ceilalți într-o anumită măsură. De exemplu, un copil care inventează personaje din diferite jucării și ar putea sta ore întregi în povestea inventată fără să se plictisească, va deveni cu siguranță o persoană cu o creativitate dezvoltată. Există o serie de activități care pot dezvolta această abilitate pentru orice preșcolar:
- Jocurile de rol, de exemplu clasicul joc „De-a mama și copilul”. Preșcolarilor le place foarte mult să întruchipeze personaje, fie că sunt chiar ei protagoniștii sau folosesc jucării pe post de personaje.
- Desenatul, coloratul și lucrul manual – chiar dacă la această vârstă copiii nu folosesc decât forme simple pentru a desena, cum ar fi triunghiul sau pătratul, astfel de activități le dezvoltă puterea de a lua decizii, de exemplu, atunci când trebuie să aleagă o anumită culoare pentru o parte a desenului.
- Muzica – prin contactul cu la muzica, preșcolarii încep să cânte chiar și de unii singuri inventând propriile melodii.
- Poveștile pentru copii îi ajută pe aceștia să devină creativi şi să găsească inspirație să-și creeze propriile povești.
Odată ce copiii cresc, nu mai sunt la fel de încurajați să fie creativi, deoarece se preferă, mai degrabă, concentrarea pe materiile mai importante, cum ar fi matematica, româna sau limbile străine. Însă nici muzica sau desenul nu ar trebui neglijate. Din fericire, există mai multe metode prin care elevii își pot păstra latura creativă vie:
- Desenul – elevii trebuie să fie încurajați să dea în continuare importanță materiilor din zona artelor, cum ar fi desenul sau muzica.
- Cercuri de teatru amator – practicând o astfel de activitate, elevii nu numai că vor deveni mai creativi, ci vor redescoperi, de asemenea, plăcerea jocului pe care o aveau în copilărie, vor deveni mai dezinvolți și își vor face mulți prieteni.
- Scrierea creativă – de cele mai multe ori, compunerile sunt percepute de elevi doar ca o temă enervantă pe care trebuie să o termine, însă, dacă înțeleg beneficiile ei și sunt încurajați să se exprime liber, cu siguranță vor îndrăgi mai mult o astfel de activitate.
În concluzie, creativitatea este o valoare social-umană şi educaţională extrem de importantă, activizarea şi educarea ei fiind strâns legate de exigenţele sociale actuale, de cele mai profunde necesităţi umane, precum şi de cerinţele definitorii ale învăţământul modern.
Bibliografie
1. Constantinescu, P., De la psihodiagnoza creativităţii la stimularea şi dezvoltarea ei în învăţarea de tip creativ, în Analele Universităţii Bucureşti, seria psihologie, 1970
2. Rousseau, J., J., Emil sau Despre educaţie, E.D.P. , Bucureşti, 1973
3. Stein, M. I., Creativity as an intra and interpersonal process, 1962
4. Torrance, E.P., Education and the creative potential, Miniapolis University of Minessota Press, 1963