EDICT

Programa școlară este necesară cadrului didactic, deoarece oferă date importante despre conținutul procesului instructiv-educativ la o disciplină de învățământ. O programă constituie ghidul profesorului. Conține informații pentru proiectarea procesului didactic pe întreg parcursul anului școlar, a unităților de învățare și a activităților de învățare. Programa școlară este parte a curriculumului național. Termenul de curriculum derivă din limba latină unde, printre altele, înseamnă „drum către”.

Programa școlară indică conținuturile unei anumite discipline pentru un an școlar. O programă școlară este alcătuită dintr-o notă de prezentare, obiective-cadru, obiective de referință/ competențe de referință, exemple de activități de învățare, conținuturi și bibliografie. Programa este un document curricular care vizează îndeplinirea competențelor europene cheie, a competențelor generale și specifice. Dacă o program școlară presupune multă strictețe, pentru a ieși totul ca la carte, o programă pentru activități extra-curriculare  dă posibilitatea dezvoltării creativității, a spontaneității. Elevii se pot deplasa printre bănci, la ceilalți colegi, pot discuta între ei, se pot ajuta.

Propunerile elevilor sunt primite cu interes, iar lucrările lor, care rămân la profesor, sunt fotografiate, pentru a fi arătate și acasă, părinților.  Tot acești elevi, la plecare, dau asigurări profesorului că au învățat ceva nou, care nu a fost încercat până atunci.

Spre deosebire de programa școlară, o programă de activități extra-curriculare permite unui profesor să propună teme și subteme inedite. Aceste corespund cerințelor concrete ale elevilor și chiar nevoilor curente ale comunității locale.

Prin aplicarea principiului integrării teoriei cu practica, în cadrul activităților extra-curriculare, ponderea lucrărilor practice este foarte mare. Prin urmare, în cadrul acestor ore are loc formarea unor priceperi și deprinderi. De asemenea, printr-o atentă dirijare a profesorului, prin discuții libere, se pot forma și atitudini.

Activitățile practice implică transformarea cunoștințelor teoretice în acțiuni reale, palpabile. Realizarea unui produs original și estetic redimensionează trăirile afective ale adolescenților. Sintagma a ști se transformă într-o sintagmă formativă: a ști să faci. Finalitatea învățământului va avea astfel un aspect concret.

Constantin Cucoș, în lucrarea sa „Pedagogie”, arată că acest lucru se urmărește în învățământul actual: „prelungirea procesului de însușire a unor cunoștințe sau a unor deprinderi prin recursul la activități materiale, concrete, motrice: prelungirea lui a ști în a ști să faci, a ști să fii, a ști să fii și să devii” .

Conținuturile învățării, în situația activităților extra-curriculare, au un grad de atractivitate sporit. Se abordează teme noi, cum ar fi peisajele marine estivale, peisajele rurale estivale, tablouri pe nisip, tablouri din scoici, icoane și tablouri pictate pe piatră. Se pot organiza cursuri de fotografie urmărind realizarea unor instantanee în timpul vacanței. Aceste fotografii pot fi un punct de plecare în obținerea  unor lucrărilor plastice deosebite.

O programă de activități extra-curriculare axată pe disciplina educație plastică, adică pe culoare și desen, are un puternic rol educativ, deoarece, prin artă, are loc și formarea tinerilor pentru adevăratele valori umane: bine, adevăr și frumos.

În concluzie, printr-o programare atentă a conținuturilor învățării, are loc formarea unor tineri dornici a învăța, încă de mici, principale reguli în realizarea unor compoziții plastice.

Bibliografie
1. Ghid metodologic-pentru aplicarea programelor școlare din aria curriculară arte-pentru clasele I-XII, Ministerul Educației și Cercetării, Consiliul Național pentru Curriculum, 2002:
2. Constantin Cucoş -„Pedagogie”, Polirom, Iaşi, 1996.